E bine să fii vultur uneori…
Cînd ești la nivelul solului printre copaci într-o pădure nu vezi prea multe… în jurul tău ai vizibilitate pe o rază – sa zicem – de 10 metri… și eventual poți observa ce se întîmplă sub pătura de frunze sau pe crengile inferioare a copacilor din imediata ta vecinătate. Ai acces la informații micro-sociale, cam ceea ce ar vedea un sectorist în timpul plimbărilor sale de amurg, adică vezi ce fac furnicile, gîndacii, la o adică poți prevede traiectoria rîmelor și poți anticipa eventuala nemulțumire socială a buburuzelor, să zicem…
Dacă în schimb – condus de zel măreț și dorință de implicare – cu un mic efort reușești să devii vultur ăi te ridici deasupra pădurii, ți se va schimba imediat toată optica… vei vedea pădurea în toată întinderea și splendoarea ei, vei putea observa turma de mistreîi gonind spre sud, vei ochi haita de lupi în timp ce se organizează înainte de atac, vei zări plonjonul maestuos al soimului în picaj spre sărmanul rozător, te vei înduioșa la vederea urșilor cînd aceștia încearcă să prindă păstrăvul năzdrăvan în pîrîul repejor… Idilic și deosebit de pașnic.
Dar atenție! Nu te lăsa păcălit de imaginile firești și echilibrate… Pentru că de sus vei vedea vînătorul care încărcîndu-și arma tocmai țintește spre o căprioară și se pregătește să comită ireversibilul cu neobrazare și o aroganță nonșalantă… Se ivește întrebarea firească: l-ai opri pe vînător? Dacă da, cum? De care parte crezi ca ești?
