Tag: weinberger

Posted on

Capcana binelui

Binele sistemului doar atunci funcționează în parametri, cînd reușește să dezvolte, să impună și să aplice măsuri în beneficiul propriu, dar îi și protejează oarecum pe cei din care se susține.

Posted on

Ajută-mi avatarul

Dar indiferent de masca și atitudinea purtată sau “dobîndită” observ în ochii lor o privire deranjată – parcă se exprimă mai liniar, fără logica familiară mie și vorbesc despre lucruri nedemne...

Posted on

Culturalitatea generativă

Culturalitatea este indicatorul nivelului de cultură a unui grup de oameni, a unei comunități, al unui popor... este acel metavers care generează narativa prin care se exprimă și prin care își dă sens istoric existenței proprii. Modul în care se face acest lucru variază de la cultură la cultură, de la popor la popor.

Posted on

I’ve been downhearted, baby…

În același perioadă pe teritoriul Regatului României - unde societatea se zvîrcolea într-o stare schizoidă de identitate și unde contemporaneitatea burgheză se confrunta cu postfanariotismul moșieresc, preferințele muzicale se reflectau prin tradiția neaoșă cu funcționalitatea gustului de murătură păstrată la butoi prin beciurile conacelor. Nu vroia nimeni altceva pe atunci, decît să arate mesenilor cum îi are pe lăutari la ordinele lui și cum îi plătește în văzul tuturor ca răsplată domnească pentru bătrîneasca cîntată la ureche. Alt popor, altă muzică, altă trăire… Nici urmă de Blues sau Jazz pe aici… pe atunci…

Posted on

Jazz – această dulce capcană eliberatoare

Pentru unii este cultura tradițională de care se țin cu dinții și îi desconsideră pe cei ce nu fac parte din tradiția lor. Pentru alții este un mijloc de evadare din mediul nativ, cu care nu sunt de acord și caută o cale prin care să fie percepuți diferit. Pentru unii este o cale de legitimare și confirmare prin care sunt acceptați de anumite grupări profesionale. Pentru alții este doar o oportunitate pentru a fi remarcați într-o conjunctură în - care cred ei, că le-ar fi locul. 

Posted on

Patricia

În adolescența mea timpurie aveam un vis care tot îmi apărea de cîteva ori... același... devenise obsedant deja... stătea în poziția lotusului în fața mea o indiancă - probabil cherokee, după împletirea părului și după forma alungită a feței ei luminoasă și pașnică. Doar stătea, nemișcată și zâmbea cu ochii ei imenșiși strălucitori... ceva mai frumos eu nu am văzut... mă simțeam acasă, mă simțeam acceptat și protejat...