I’ve been downhearted, baby…

În același perioadă pe teritoriul Regatului României – unde societatea se zvîrcolea într-o stare schizoidă de identitate și unde contemporaneitatea burgheză se confrunta cu postfanariotismul moșieresc, preferințele muzicale se reflectau prin tradiția neaoșă cu funcționalitatea gustului de murătură păstrată la butoi prin beciurile conacelor. Nu vroia nimeni altceva pe atunci, decît să arate mesenilor cum îi are pe lăutari la ordinele lui și cum îi plătește în văzul tuturor ca răsplată domnească pentru bătrîneasca cîntată la ureche. Alt popor, altă muzică, altă trăire… Nici urmă de Blues sau Jazz pe aici… pe atunci… Continue reading I’ve been downhearted, baby…

Burghezul din Camelot

… din volumul SINGULAR umilul solvabil este labilul amabil pentru stăpânul nou… probabil se linge bine asfaltul… el este capul familiei… folklorul mamii voastre de koprofagi proletcultiști iar în zare accelerează emanciparea pe călcâiul femeilor dezrădăcinate în timp, ce culeg zarzavatul dintre blocurile ghetoului… of, voi… țâțoaselor stăpînițe… cărnoase mirosuri emiteți prin feromonii procesați de școlile unde strămoșii mei burghezi au bătut ultimul cui în teracota pe care voi vă întindeți rufele la uscat multe nu v-au mai rămas de făcut… procreați-vă spiritul ondulîndu-vă poalele gemînd cu gindul la taragot… Oh, Camelot… departe ești Continue reading Burghezul din Camelot

Pămînturi Noi

Lăsați-mă să schimb ceva, primiți-mă în case, De șapte zile sunt pe drum, aduc veștile de departe. Vor veni și după voi cînd Soarele răsare, Vînătorii neamului se văd deja în zare. Pădurile deja ard în jur, cerul e însîngerat. Dezastrul e în urma lor, sub Soarele întunecat. Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți, Poveștile neamului să vi le amintiți… Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor! Lăsați în urmă casele, pămîntul și orașele. Nu priviți înapoi, cu voi vor zbura amintirile. Semnele Dragonului, ale Păunului și Lunii, Luați-le cu voi, or ține piept furtunii. Pămînturi noi vă așteaptă să … Continue reading Pămînturi Noi

Zece secunde… star te faci

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști? Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date? Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța … Continue reading Zece secunde… star te faci