Singular AG

personal and private

Tag: cunoastere

De la filmul sonor la divertismentul sincer

#3 Despre diluarea scenei și impostura lipsei de cunoaștere…

 

… de vorbă cu Silviu Munteanu, de la Radio 7 – februarie 2020

Burghezul din Camelot

… din volumul SINGULAR

umilul solvabil este

labilul amabil

pentru stăpânul nou…

probabil

se linge bine asfaltul…

el este capul familiei…

folklorul mamii voastre de

koprofagi proletcultiști

iar în zare

accelerează emanciparea

pe

călcâiul femeilor

dezrădăcinate

în timp,

ce culeg zarzavatul

dintre blocurile ghetoului…

of, voi…

țâțoaselor stăpînițe…

cărnoase mirosuri

emiteți prin

feromonii procesați de

școlile unde

strămoșii mei burghezi

au bătut ultimul cui

în teracota pe care voi

vă întindeți rufele la uscat

multe nu v-au mai rămas

de făcut…

procreați-vă spiritul

ondulîndu-vă poalele

gemînd cu gindul la

taragot…

Oh, Camelot… departe ești

Dictatură în sinceritate, sau sinceritate în dictatură? Cum crezi că e?

Pămînturi Noi

Lăsați-mă să schimb ceva, primiți-mă în case,

De șapte zile sunt pe drum, aduc veștile de departe.

Vor veni și după voi cînd Soarele răsare,

Vînătorii neamului se văd deja în zare.

Pădurile deja ard în jur, cerul e însîngerat.

Dezastrul e în urma lor, sub Soarele întunecat.

Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,

Poveștile neamului să vi le amintiți…

Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!

Lăsați în urmă casele, pămîntul și orașele.

Nu priviți înapoi, cu voi vor zbura amintirile.

Semnele Dragonului, ale Păunului și Lunii,

Luați-le cu voi, or ține piept furtunii.

Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,

Poveștile neamului să vi le amintiți…

Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!

Muzica/versuri – AG Weinberger/BMI

Chitări, voce – AG Weinberger

Bas – Sebi Joó

Percuție – Gilberto Ortega

pamanturi-noi3.mp3

Zece secunde… star te faci

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști?

Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date?

Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța a devenit un hazard… parcă tot Universul expiră suflul la fel cum pieptul tău ajunge la punctul cel mai adînc în momentul în care plămînii tăi dau afară aerul… Lucrurile vor lua razna și mai mult destul de curînd… lumea se dezechilibrează vizibil și alarmant… Oare cît mai avem pînă vom sări în aer cu toții?

Sunt mai șocat acum decît eram pe 11 septembrie… am fost acolo… atunci m-am speriat și m-am îngrozit de potențialul lor… dar acum îmi este frică… o ideologie oarecare, fie ea bună sau rea,  dă putere și motivație celor ce o practică, pe cînd în lumea noastră, așa zisa civilizată tocmai se dizolvă reperele existenței cu mare poftă și plăcere…

Lumea noastră a devenit superficială, meschină, consumatoristă, cabotină, demagoagă, egoistă și neîncrezătoare… aleargă după marea DISTRACȚIE uitînd să-și îmbogățească conținutul. Lumea noastră a devenit tabloidizabilă… everybody wants to be a star!

Asta să ne fie sfîrșitul? Atunci vom fi bucuroși cînd nu vom mai avea nevoie să ne prefacem… citește Proverbe 1:22 și nu mai fi naiv…

Cu ‘Mighty Business’ în jurul lumii

In noiembrie 2015 a apărut albumul ‘Mighty Business’ – o selecție dintr-un concert de-al meu încă de prin 2009, de la Hard Rock Cafe din București. Cu toate că este un material vechi – nici măcar formația care m-a acompaniat nu mai este același – totuși, printr-o gestionare corectă și profesionistă a potențialului de marketing albumul pătrunde din ce în ce mai mult în circuitul mondial de radiouri/podcast-uri/blog-uri care se ocupă de Blues Music. Este un fapt îmbucurător și onorant…

Succesul acestui album se mai poate urmări prin recenziile extraordinare din jurul lumii, scrise de jurnaliști muzicali cu o vechime și experiență considerabilă.

Mă întreb pe bună dreptate, oare de ce nu s-a scris nimic despre ‘Mighty Business’ în presa  de specialitate din România? Din fericire mass media domestică nu duce lipsă de publicații online, bloguri, podcast-uri, rubrici muzicale prin cotidiene sau reviste… Cu toate că am trimis la majoritatea celor care comentează fenomenul muzical în țara mea, nu a scris sau nici măcar nu a pomenit aproape nimeni – dintre cei ce se consideră jurnaliști muzical – despre ‘Mighty Business’ – cu excepția lui Iulian Ignat de la Formula AS și Andrei Partoș într-una din emisiunile lui de la Radio Actualități …

Este oare abandon? Sau poate prejudecată… sau chiar răutate? Sau poate pur și simplu indolență? Hm… pentru mine răspunsul este clar de vreo 35 de ani deja… se pare că nu este ușor să exist în vîrful conjucturii pe care l-am creat… mă mai și cheamă cum mă cheamă…

Recenzii Mighty Business – pentru vizualizarea recenziilor faceți clikc pe link-urilel din text – vă vor direcționa automat la recenzia dorită

Mighty Business_Cover 1

Preambulul frustrării

În spațiul nostru geo-social-istoric există o multitudine de concepții naive și greșite despre Blues și Jazz. Aceste muzici generează închipuiri, frustrări și complexe în rîndurile celor care dintr-o nevoie egocentristă doresc să-și declare disocierea de o lume în care nu se simt în largul lor. Nu este nimic de condamnat în asta – dacă citești acest text, probabil te simți parte cumva din această categorie, sau ești înrudit într-un fel sau altul cu aceasta…

Marea majoritate a ”pricepuților” nu are nici cea mai vagă idee de originile acestor muzici, de tradiția, de motivațiile reale și de impactul acestora asupra evoluției sociale și civice. O și mai mare majoritate nu a fost niciodată pe meleagurile de origini ai acestora și nu a avut contact direct cu cei ce o practică… ”pricepuții” comit o farsă cînd „povestesc„ ceva – de obicei la un pahar de vorbă – despre care doar din auzite au aflat cîte ceva… astfel distorsionează – imoral și lipsit de etică – realitatea. Doar foarte puțini dintre noi am trăit autenticul acestor muzici din prima mână… Dacă mă gîndesc bine, o parte a omenirii a mai avut o astfel de experiență – la o scară mult mai mare, evident – cînd și-a clădit un întreg sistem dogmatic bazat pe poveștile folclorizate ale unor evenimente care se întîmplaseră cu 2 milenii în urmă… atunci, acolo în Sion… Dar creduli au fost, sunt și vor fi pînă la sfîrșitul timpurilor…

Știm foarte bine, că în epoca comunistă s-au adunat colecții fabuloase de cărți, filme, discuri, benzi de magnetofon, reviste în casele intelectualității și a celor care nu se identificau cu valorile propagate de regimul odios. Este cunoscut faptul, că în diverse puncte ale țării erau locuri preferate de întîlnire a celor care încercau să trăiască după valorile libertăților închipuite și să-și manifeste disocierea socială și uneori chiar ideologică. Astfel de locuri erau la Lacul Sf. Ana, la Sibiu în timpul Festivalului de Jazz, la Costinești, la 2 Mai, la Sovata, în cabana de la Bîlea Lac, în Băile Felix, la Oradea în cadrul Cercurilor literare (”Ady” și ”Iosif Vulcan”), în București în Club A – în mod cert erau mult mai multe puncte de întîlnire de acest gen, eu le-am enumerat doar pe acelea unde am fost și m-am implicat… S-au format mici comunități, s-au legat prietenii, amiciții, chiar relații de dragoste de durată…

Ca în orice comunitate evolutivă au apărut printre noi oportuniștii și evident securiștii turnători… știu asta din dosarul meu de urmărit, care avea numele de cod ”Vandalul” – așa m-au denumit autoritățile între 1986 și 1989, timp în care am fost îndeaproape și atent monitorizat de securitate. Unii dintre filatorii mei sunt încă activi și în momentul în care scriu acest text (iulie 2016)… poate unii dintre ei sunt infiltrați chiar în show business. Nu m-ar mira, ținînd cont de blocajele inexplicabile de care încă mă mai lovesc… pare-se că nu se va termina niciodată corvoada aceasta jenantă și nedemnă…

IMG_2810

Interviu Gringo

Criticabilitatea

Oare ce rost are un critic de film sau de teatru, un critic literar sau muzical? Care sunt criteriile acceptate și cultivate de creatorii și receptorii operelor, pe care ar trebui să se bazeze descrierile și observațiile celor care nu produc valoare în mod direct, doar o critică?

Cît de mult amestecă un critic convingerile și gusturile proprii cu o tentativă de adevăr universal acceptat și practicat de-a lungul timpului?

De ce este nevoie de critică de fapt?

Ce se poate, ce trebuie și ce nu are voie să fie criticat?

Care sunt pilonii fundamentali pe care se clădește discursul uman de la Creație încoace?

De ce sunt oare criticii finanțați din banii publici?

Majoritatea criticilor sunt mult mai mîndri de cunoștințele lexicale din propriile creiere decît de emoția onorantă de a fi în preajma celor care îi servesc tocmai motivul existenței. Ce situație bizară și caraghioasă…

Astfel subiectivismul lor consumat pe banii publici poate să influențeze mental și emoțional… iar cei cu viziuni și tendințe spre viitor trebuie să intre în hora de compromisuri și de servitudine – altfel vor fi dați la o parte…

Cum ar fi dacă criticii ar funcționa pe bani privați și s-ar supune competiției bazată pe cerere și ofertă?

Dar încă cîte și cîte întrebări aș putea emite care, probabil
nu-și vor primi răspunsul niciodată…

Altceva nu prea a mai rămas de făcut… așadar criticați, criticați, criticați… vă stă bine…

Criticabilitatea

Fundația BlueSylvania Market Research

bluesylvania

Vă mulțumim anticipat pentru timpul acordat completării acestui simplu chestionar. Ne va fi de mare ajutor în eforturile noastre de a vă servi mai bine.

Fundația BlueSylvania Market Research