Durere în zadar cadou

M-a întrebat deunăzi o minunăție de fată – din pură curiozitate, ce este dorul? Iar eu i-am răspuns cu cîteva rînduri din cartea mea… Cu astea… Durere În Zadar dorul doare doar în dar, o fi dorința în zadar? dar trecem cu vederea să stabilim șederea pe  coala albă, goală și dalbă a buzelor cărnoase, cu atenție ondulate să trimitem darul dorului în jalbă… căci de mult nu s-a mai arătat în odaia  mădulară îmbujorata fată… iar voi?  ați mai primit vreun dar de dor cu durere în zadar?   Continue reading Durere în zadar cadou

Zece secunde… star te faci

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști? Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date? Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța … Continue reading Zece secunde… star te faci

Ultimul rămas

A fost o perioadă în viața mea cînd nu m-a interesat nimic altceva decît cariera muzicală și business-ul prin care să-mi valorific talentul… Vroiam cu toată ființa mea să dovedesc ceva ce nici eu nu prea înțelegeam pe atunci. Îmi doream să scap de o moștenire fără conținut și să mă aliniez unui standard social pe care îmi închipuiam hoinărînd străzile Oradiei… aveam 13 ani și intrasem deja în gașca de bătăuși din Parcul Rédai… Lectura ce urmează este povestea evoluției observațiilor mele despre lumea care mă-nconjoară și pe ici colo, poate suma regretelor ale căror amintiri mă mai bîntuie … Continue reading Ultimul rămas

Epigonului meu

Te păcălește iluzia creșterii… Revino-ți firesc, Desăvîrșirea? Oh, ce flagel distractiv, vedea-te-aș prin ea… Iar pentru mine, doar pentru că exiști în paralel și ca să nu-ți aduc jignire – nu-mi rămîne decît să-mi frînez caleașca… Pasul nu ești în stare să-l ții… drept urmare oglindirea mea în ochii tăi devine doar un leac de surogat pentru care merită să-ți ridici paharul prin beția neîmplinirii eterne infectînd prin preajmă cu notele tale fără poveste… Lasă-te păcălit… măcar îți alină din durere   http://www.libris.ro/singular-lamentari-observatii-studii-poezii-si-LIB978-606-8814-32-2–p1163266.html Continue reading Epigonului meu