Singular AG

personal and private

Tag: singular

Spre 2020

Anule 2019 mi-ai fost ca un far, un soi de dascăl, m-ai învățat despre mine și despre posibiliățile mele reale.

Mi-ai dat bucurii, m-ai dus pe culmi, dar ai zvîrlit și cîteva dușuri reci peste mine și mi-ai arătat cît de vulnerabil și expus pot fi. Mi-ai arătat în cine pot și în cine nu pot să am încredere… descoperiri dureroase, dar utile… Dar a fost o aventură pe cinste. Mulțumesc!

– 34 de concerte (23 în România, 11 în Ungaria)

– 14 apariții radio/tv în Ungaria

– 6 apariții radio/tv în România

– am scris un musical pentru Teatrul Spirit din Budapesta

– am realizat spectacolul The Jewish Troubadour la Teatrul Evreiesc de Stat

– albumul Reborn a făcut ocolul lumii și a poposit 35 de săptămîni în Top50 Best Blues/Rock Albums de la Roots Music Report

– albumul Reborn a generat 16 recenzii senzaționale în reviste și bloguri presitigioase de specialitate din lume

– albumul Reborn a generat venituri frumoase din vînzări, stream-uri, download și drepturi de autor prin BMI – cei pe care i-am mandatat să-mi urmărească și să gestioneze drepturile mele încă din 2001.

– albumul Reborn a generat 12,83 Ron de la UCMR-ADA, și 300 Ron de la Credidam (dovada că organismele de gestiune colectivă din România sunt incapabili, sau sunt de rea credință – oricum este ridicol și jenant)

– proiecte cu și prin care am evoluat în 2019: AG Weinberger Band, AG Weinberger 4th, Gringotronic, The Jewish Troubadour, Halper-Hendrix Experiment feat. AG Weinberger

Mulțumesc echipei mele extinse de promo/pr/management: Magda Zander (RO), Erika Eperjesi, Helga Kolti și Kristof Kalocsai (HU), Betsie Brown (USA)…

Mulțumesc minunaților mei colegi muzicieni: Virgil Popescu, Zsolt Szabo, Ciprian Leu (RO), Viktor Hárs, Csaba Pusztai, Csaba Pengő, Tamás Berdisz, Viki Voga, Péter Kovács, Laszló Halpert (HU)

Mulțumesc publicului și celor care îmi urmăresc și susțin cariera curioși și mereu generoși.

La Mulți Ani! Să ne vedem cu bine în 2020 🙂

img_1746

Durere în zadar cadou

M-a întrebat deunăzi o minunăție de fată – din pură curiozitate, ce este dorul? Iar eu i-am răspuns cu cîteva rînduri din cartea mea…

Cu astea…

Durere În Zadar

dorul doare doar în dar, o fi dorința în zadar?

dar trecem cu vederea să stabilim șederea pe 

coala albă, goală și dalbă

a buzelor cărnoase, cu atenție ondulate

să trimitem darul dorului în jalbă…

căci de mult nu s-a mai arătat în odaia 

mădulară îmbujorata fată…

iar voi? 

ați mai primit vreun dar de dor cu durere în zadar?

 

img_1406

Curbura destinului

Demnitatea nu are legătura cu poziția socială a cuiva, sau cu starea materială atît ascunsă cît și afișată. Curburile imprevizibile ale destinului te proiectează în situații provocatoare și nedorite uneori. Ajungi în mijlocul lor prin nepricepere, prin orgoliu, prin prostie sau prin intenția ta bine planificată.

În toții dintre noi sălășluiește un mic diavol, pe numele său EGO… Pînă aici este în regulă… Performanța, excelența și succesul nu pot fi atinse fără ego…

Totuși inteleptii binevoitori – și aici mă refer in primul rînd la magii din vremurile de mult apuse, ne îndeamnă la cunoaștere… la GNOSIS…

‘Înțelepții’ pe un buget gras și contemporani cu noi totuși – sau cel puțin unii dintre ei, ajutați fiind de algoritmul stăpîn să ajungă în poziții de trend setter-i și “formatori de opinie” ne propun o acceptare necondiționată a tot ce ne spun cei din algoritm… Vai, dulce mai e fructul capcanei…

Consumați, consumați, consumați! Bang!

Iată, că țara mea a devenit brusc mare și largă… unde iți permiți iluzia respirației în voie și unde morfologia votațiunii zace în continuare în sarmaua cotelilor evlavioase prin bîlciurile populate de clismaticii spălați cu berea la kilogram sub calcîiele crăpate de dansul pe ritmurile taragotului ținut țanțoș cu spatele concav îndoit în speranța unui viitor mai bun…

Dar nu te amăgi… The song remains the same…

Doar cunoașterea îți conferă demnitatea… nimic altceva… doar cunoașterea… Poți? Chiar vrei eliberarea?

Theodore Roosevelt spunea undeva: fă tot ce îți stă în putiință, cu toate mijloacele tale și oriunde te-ai afla…

Asta ar fi ceva… ce zici?

Zece secunde… star te faci

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști?

Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date?

Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța a devenit un hazard… parcă tot Universul expiră suflul la fel cum pieptul tău ajunge la punctul cel mai adînc în momentul în care plămînii tăi dau afară aerul… Lucrurile vor lua razna și mai mult destul de curînd… lumea se dezechilibrează vizibil și alarmant… Oare cît mai avem pînă vom sări în aer cu toții?

Sunt mai șocat acum decît eram pe 11 septembrie… am fost acolo… atunci m-am speriat și m-am îngrozit de potențialul lor… dar acum îmi este frică… o ideologie oarecare, fie ea bună sau rea,  dă putere și motivație celor ce o practică, pe cînd în lumea noastră, așa zisa civilizată tocmai se dizolvă reperele existenței cu mare poftă și plăcere…

Lumea noastră a devenit superficială, meschină, consumatoristă, cabotină, demagoagă, egoistă și neîncrezătoare… aleargă după marea DISTRACȚIE uitînd să-și îmbogățească conținutul. Lumea noastră a devenit tabloidizabilă… everybody wants to be a star!

Asta să ne fie sfîrșitul? Atunci vom fi bucuroși cînd nu vom mai avea nevoie să ne prefacem… citește Proverbe 1:22 și nu mai fi naiv…

Ultimul rămas

A fost o perioadă în viața mea cînd nu m-a interesat nimic altceva decît cariera muzicală și business-ul prin care să-mi valorific talentul… Vroiam cu toată ființa mea să dovedesc ceva ce nici eu nu prea înțelegeam pe atunci. Îmi doream să scap de o moștenire fără conținut și să mă aliniez unui standard social pe care îmi închipuiam hoinărînd străzile Oradiei… aveam 13 ani și intrasem deja în gașca de bătăuși din Parcul Rédai… Lectura ce urmează este povestea evoluției observațiilor mele despre lumea care mă-nconjoară și pe ici colo, poate suma regretelor ale căror amintiri mă mai bîntuie cîteodată.

M-am trezit la viață a doua oară la vîrsta de zece ani – cînd am ieșit dintr-o comă de 4 zile, avînd meningită… s-au șters amintirile de dinainte, am revenit cu un ‘hard disk’ curat care aștepta să fie formatat din nou. Nu conștientizam pe atunci cît de provocator și amuzant poate să fie ‘construirea’ unei conștințe noi… abia cu vreo 25 de ani mai tîrziu am înțeles asta.

Am devenit o entitate poate prea ludică și eliberată pentru gustul factorilor decizionali în showbusiness-ul din țara mea de baștină… Întotdeauna m-am simțit mult mai în largul meu în străinătate, dar dintr-un motiv bizar și de neînțeles pentru mine, m-am întors de fiecare dată… Poate cu speranța să pot schimba ceva din mentalitatea păguboasă a celor din jur. Nu știu dacă voi reuși vreodată… așa că pe lîngă natura mea jucăușă descopăr că mai sunt și mazochist pe deasupra…

Gust din plin rezultatele talentului meu de a înota contra curentului de oriunde și în orice perioadă… Așa era la școală, pe stradă, în parcuri, în armată, în Israel, în State, iar acum iată-mă în marea mea splendoare umezită direct în mijlocul vieții mele aici, acasă… unde încă sunt nedumerit.

Da, poate sunt un ‘anti’ înnăscut. Ce să fac? Am principii și un cod, care sunt mai înalte și mai mărețe decît nevoile imediate pentru existența mea. Experiențele și învățăturile prin care am trecut pînă acum mi-au dovedit validitatea acestor principii. Nu le-am inventat eu, nu le-am auzit sau nu nici măcar nu le-am citit vreodată. Pur și simplu m-am născut cu ele… De ce oare?  – mă întreb ușor derutat, dar conștient totuși… Eu știu deja răspunsul, dar mă tem să nu cumva deranjez percepția cuiva cu siguranța și stabilitatea cu care mă laud, fiind convins de tot ceea ce spun sau gîndesc… Este extrem de inconfortabil să ai dreptate în marea majoritate a cazurilor (nu cumva să spun că întotdeauna – să nu irit vreun sentiment modest pe aici) – așadar accept ipocrizia nevinovată și te mint un pic… tocmai ca să-ți protejez bunul simt servil și umil… Apreciezi asta?

Se spune că ori ești parte a problemei, ori faci parte din soluție… Eu pînă acum am creat problemele ale căror soluții am furnizat imediat după crearea lor… Înțelegi acum ce fel de joc este acesta? Întotdeauna mi-am dorit echipă… Aveam în jur de 12-13 ani, cînd am văzut la televiziunea maghiară – pe atunci la Oradea, cu toții numai la asta ne uitam – un film excelent. Se numea ‘Régi idők focija’ (Fotbalul vremurilor apuse – traducere liberă). În acel film personajul principal, Minarik Ede, avea un vis… și anume să organizeze o echipă, o echipă de fotbal. Acțiunea se petrecea la începutul anilor ’30 la Budapesta, cînd ideile profunde și mărețe aveau acel parfum romantic și bărbătesc. Atunci mi-am dat seama că am nevoie de o echipă. De echipa mea…

Oare de ce sunt eu într-un etern contratimp și sincopă cu cei din jurul meu? Nu cumva sunt eu nebun? Se spune că dacă lucrurile nu merg bine pentru tine atunci doar tu ești de vină și responsabil… Da, sunt de acord… Mie nu-mi merg prea bine lucrurile de cînd m-am întors din State – este regretul vieții mele… De acolo am venit cu un model sănătos și curat de conduită și de gîndire. Încerc – sau mă rog, încercam să îl implementez aici… Nu am cu cine… Se pare ca mulți de aici sunt degradați și departe de miezul lucrurilor – cu toate că au o impresie excelentă despre ei înșisi… Vezi ce face bisericismul ăsta sindicalizat și proletcultist din oameni?

Principiile după care îmi conduc existența – sau cel puțin încerc să mi-o conduc, sunt bune, probate și au legitimitate istorică. Principii care pot aplica doar persoane, societăți și popoare cu un anumit grad de dezvoltare mentală și emoțională. În aceste societăți domină discursul național al bunului simț și al reverenței… În astfel de societăți principiile despre care vorbesc funcționează și conduc.

Eh, aici am greșit eu, cred… În naivitatea mea… Credeam – ca orice pămpălău idealist care îi aștepta pe americani încă de la o vârsta fragedă, ca la 27 de ani după ’89 măcar se poate schimba cumva mentalitatea servilistă și înfricoșată de pumnul comuniștilor… Aici am greșit…

Se pare că am pierdut acest pariu nedeclarat, dar asta nu înseamnă ca sunt eu prost sau rău sau știu eu cum mă mai numesc cei din jur… Pur și simplu sunt un naiv cu principii, cu care mă pot șterge în cur… ca sa le dau după aia ăstora să se șteargă pe gură… Au plecat toți, nu mai am cu cine să schimb o vorbă, o idee…

M-am născut singur, am rămas singur…

Sunt Singular.

(extras din cartea SINGULAR aparută în Martie 2017)

IMG_0883

Converg

stăpînit de verb

mă supun

imperial

iar

învelișul se desprinde

de suflul

meu astral

tihna-mi-ai-te-aș

tremur…

oglinda-i orbitoare,

doar greierul

se mai aude

în noapte… grăitor

șoptește-mi vestirea

Epigonului meu

Te păcălește
iluzia creșterii…
Revino-ți firesc,

Desăvîrșirea?
Oh, ce flagel distractiv,
vedea-te-aș prin ea…

Iar pentru mine,
doar pentru că exiști în paralel
și ca să nu-ți aduc jignire –
nu-mi rămîne decît să-mi frînez caleașca…

Pasul nu ești în stare să-l ții…
drept urmare oglindirea mea în ochii tăi
devine doar un leac de surogat pentru care
merită să-ți ridici paharul prin beția
neîmplinirii eterne infectînd prin preajmă
cu notele tale fără poveste…

Lasă-te păcălit… măcar îți alină din durere

 

http://www.libris.ro/singular-lamentari-observatii-studii-poezii-si-LIB978-606-8814-32-2–p1163266.html

SINGULAR – noul EP acustic

SINGULAR – noul EP acustic… in limba romana… download only

AG Weinberger-chitari, lap steel, voci; Sebi Yoo-upright bass, Gilberto Ortega-percutie, Mihai Pop-mobile recording, MasterVargas-masterizare, Cosmin Ardeleanu-cover design

http://www.cdbaby.com/cd/agweinberger6

ACADEAUA COLECTIA PRIVATA #2

A C A D E A U A

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Playlist:

It Ain’t The Same Thing – Johnny Adams

Brown Grass – Gregory Porter

Get Back – Carlos Guitarlos

 

Gringo Under Your Skin

Nu pot și nici nu vreau să mă abțin… mă bucură și mă onorează emoțiile generate în semenii mei… pentru asta sunt…

Mulțumesc pentru susținere și suport…

Invită-l pe Gringo și în orașul tău…

http://midnightburst.ro/2014/09/16/ag-weinberger-late-summer-green-go-2-0/

anca.coleasa5-13.09.2014

foto: Anca Coleasa