#9 Despre viziunea asumată și pusă în practică cu dexteritatea stăpînirii de sine… pentru că nu am făcut, nu fac și nu voi face nimic fără să am un plan care să mă ducă la desăvîrșire…
… de vorbă cu Silviu Munteanu, de la Radio 7 – februarie 2020
Anule 2019 mi-ai fost ca un far, un soi de dascăl, m-ai învățat despre mine și despre posibiliățile mele reale.
Mi-ai dat bucurii, m-ai dus pe culmi, dar ai zvîrlit și cîteva dușuri reci peste mine și mi-ai arătat cît de vulnerabil și expus pot fi. Mi-ai arătat în cine pot și în cine nu pot să am încredere… descoperiri dureroase, dar utile… Dar a fost o aventură pe cinste. Mulțumesc!
– 34 de concerte (23 în România, 11 în Ungaria)
– 14 apariții radio/tv în Ungaria
– 6 apariții radio/tv în România
– am scris un musical pentru Teatrul Spirit din Budapesta
– am realizat spectacolul The Jewish Troubadour la Teatrul Evreiesc de Stat
– albumul Reborn a făcut ocolul lumii și a poposit 35 de săptămîni în Top50 Best Blues/Rock Albums de la Roots Music Report
– albumul Reborn a generat 16 recenzii senzaționale în reviste și bloguri presitigioase de specialitate din lume
– albumul Reborn a generat venituri frumoase din vînzări, stream-uri, download și drepturi de autor prin BMI – cei pe care i-am mandatat să-mi urmărească și să gestioneze drepturile mele încă din 2001.
– albumul Reborn a generat 12,83 Ron de la UCMR-ADA, și 300 Ron de la Credidam (dovada că organismele de gestiune colectivă din România sunt incapabili, sau sunt de rea credință – oricum este ridicol și jenant)
– proiecte cu și prin care am evoluat în 2019: AG Weinberger Band, AG Weinberger 4th, Gringotronic, The Jewish Troubadour, Halper-Hendrix Experiment feat. AG Weinberger
Mulțumesc echipei mele extinse de promo/pr/management: Magda Zander (RO), Erika Eperjesi, Helga Kolti și Kristof Kalocsai (HU), Betsie Brown (USA)…
Mulțumesc minunaților mei colegi muzicieni: Virgil Popescu, Zsolt Szabo, Ciprian Leu (RO), Viktor Hárs, Csaba Pusztai, Csaba Pengő, Tamás Berdisz, Viki Voga, Péter Kovács, Laszló Halpert (HU)
Mulțumesc publicului și celor care îmi urmăresc și susțin cariera curioși și mereu generoși.
La Mulți Ani! Să ne vedem cu bine în 2020 🙂
… din volumul SINGULAR
umilul solvabil este
labilul amabil
pentru stăpânul nou…
probabil
se linge bine asfaltul…
el este capul familiei…
folklorul mamii voastre de
koprofagi proletcultiști
iar în zare
accelerează emanciparea
pe
călcâiul femeilor
dezrădăcinate
în timp,
ce culeg zarzavatul
dintre blocurile ghetoului…
of, voi…
țâțoaselor stăpînițe…
cărnoase mirosuri
emiteți prin
feromonii procesați de
școlile unde
strămoșii mei burghezi
au bătut ultimul cui
în teracota pe care voi
vă întindeți rufele la uscat
multe nu v-au mai rămas
de făcut…
procreați-vă spiritul
ondulîndu-vă poalele
gemînd cu gindul la
taragot…
Oh, Camelot… departe ești
Lăsați-mă să schimb ceva, primiți-mă în case,
De șapte zile sunt pe drum, aduc veștile de departe.
Vor veni și după voi cînd Soarele răsare,
Vînătorii neamului se văd deja în zare.
Pădurile deja ard în jur, cerul e însîngerat.
Dezastrul e în urma lor, sub Soarele întunecat.
Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,
Poveștile neamului să vi le amintiți…
Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!
Lăsați în urmă casele, pămîntul și orașele.
Nu priviți înapoi, cu voi vor zbura amintirile.
Semnele Dragonului, ale Păunului și Lunii,
Luați-le cu voi, or ține piept furtunii.
Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,
Poveștile neamului să vi le amintiți…
Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!
Muzica/versuri – AG Weinberger/BMI
Chitări, voce – AG Weinberger
Bas – Sebi Joó
Percuție – Gilberto Ortega
Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști?
Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date?
Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța a devenit un hazard… parcă tot Universul expiră suflul la fel cum pieptul tău ajunge la punctul cel mai adînc în momentul în care plămînii tăi dau afară aerul… Lucrurile vor lua razna și mai mult destul de curînd… lumea se dezechilibrează vizibil și alarmant… Oare cît mai avem pînă vom sări în aer cu toții?
Sunt mai șocat acum decît eram pe 11 septembrie… am fost acolo… atunci m-am speriat și m-am îngrozit de potențialul lor… dar acum îmi este frică… o ideologie oarecare, fie ea bună sau rea, dă putere și motivație celor ce o practică, pe cînd în lumea noastră, așa zisa civilizată tocmai se dizolvă reperele existenței cu mare poftă și plăcere…
Lumea noastră a devenit superficială, meschină, consumatoristă, cabotină, demagoagă, egoistă și neîncrezătoare… aleargă după marea DISTRACȚIE uitînd să-și îmbogățească conținutul. Lumea noastră a devenit tabloidizabilă… everybody wants to be a star!
Asta să ne fie sfîrșitul? Atunci vom fi bucuroși cînd nu vom mai avea nevoie să ne prefacem… citește Proverbe 1:22 și nu mai fi naiv…
Despre mass media/radio/tv… de fapt viitorul arata de mii de ori mai bine precum ne putem imagina…
In noiembrie 2015 a apărut albumul ‘Mighty Business’ – o selecție dintr-un concert de-al meu încă de prin 2009, de la Hard Rock Cafe din București. Cu toate că este un material vechi – nici măcar formația care m-a acompaniat nu mai este același – totuși, printr-o gestionare corectă și profesionistă a potențialului de marketing albumul pătrunde din ce în ce mai mult în circuitul mondial de radiouri/podcast-uri/blog-uri care se ocupă de Blues Music. Este un fapt îmbucurător și onorant…
Succesul acestui album se mai poate urmări prin recenziile extraordinare din jurul lumii, scrise de jurnaliști muzicali cu o vechime și experiență considerabilă.
Mă întreb pe bună dreptate, oare de ce nu s-a scris nimic despre ‘Mighty Business’ în presa de specialitate din România? Din fericire mass media domestică nu duce lipsă de publicații online, bloguri, podcast-uri, rubrici muzicale prin cotidiene sau reviste… Cu toate că am trimis la majoritatea celor care comentează fenomenul muzical în țara mea, nu a scris sau nici măcar nu a pomenit aproape nimeni – dintre cei ce se consideră jurnaliști muzical – despre ‘Mighty Business’ – cu excepția lui Iulian Ignat de la Formula AS și Andrei Partoș într-una din emisiunile lui de la Radio Actualități …
Este oare abandon? Sau poate prejudecată… sau chiar răutate? Sau poate pur și simplu indolență? Hm… pentru mine răspunsul este clar de vreo 35 de ani deja… se pare că nu este ușor să exist în vîrful conjucturii pe care l-am creat… mă mai și cheamă cum mă cheamă…
Recenzii Mighty Business – pentru vizualizarea recenziilor faceți clikc pe link-urilel din text – vă vor direcționa automat la recenzia dorită
În spațiul nostru geo-social-istoric există o multitudine de concepții naive și greșite despre Blues și Jazz. Aceste muzici generează închipuiri, frustrări și complexe în rîndurile celor care dintr-o nevoie egocentristă doresc să-și declare disocierea de o lume în care nu se simt în largul lor. Nu este nimic de condamnat în asta – dacă citești acest text, probabil te simți parte cumva din această categorie, sau ești înrudit într-un fel sau altul cu aceasta…
Marea majoritate a ”pricepuților” nu are nici cea mai vagă idee de originile acestor muzici, de tradiția, de motivațiile reale și de impactul acestora asupra evoluției sociale și civice. O și mai mare majoritate nu a fost niciodată pe meleagurile de origini ai acestora și nu a avut contact direct cu cei ce o practică… ”pricepuții” comit o farsă cînd „povestesc„ ceva – de obicei la un pahar de vorbă – despre care doar din auzite au aflat cîte ceva… astfel distorsionează – imoral și lipsit de etică – realitatea. Doar foarte puțini dintre noi am trăit autenticul acestor muzici din prima mână… Dacă mă gîndesc bine, o parte a omenirii a mai avut o astfel de experiență – la o scară mult mai mare, evident – cînd și-a clădit un întreg sistem dogmatic bazat pe poveștile folclorizate ale unor evenimente care se întîmplaseră cu 2 milenii în urmă… atunci, acolo în Sion… Dar creduli au fost, sunt și vor fi pînă la sfîrșitul timpurilor…
Știm foarte bine, că în epoca comunistă s-au adunat colecții fabuloase de cărți, filme, discuri, benzi de magnetofon, reviste în casele intelectualității și a celor care nu se identificau cu valorile propagate de regimul odios. Este cunoscut faptul, că în diverse puncte ale țării erau locuri preferate de întîlnire a celor care încercau să trăiască după valorile libertăților închipuite și să-și manifeste disocierea socială și uneori chiar ideologică. Astfel de locuri erau la Lacul Sf. Ana, la Sibiu în timpul Festivalului de Jazz, la Costinești, la 2 Mai, la Sovata, în cabana de la Bîlea Lac, în Băile Felix, la Oradea în cadrul Cercurilor literare (”Ady” și ”Iosif Vulcan”), în București în Club A – în mod cert erau mult mai multe puncte de întîlnire de acest gen, eu le-am enumerat doar pe acelea unde am fost și m-am implicat… S-au format mici comunități, s-au legat prietenii, amiciții, chiar relații de dragoste de durată…
Ca în orice comunitate evolutivă au apărut printre noi oportuniștii și evident securiștii turnători… știu asta din dosarul meu de urmărit, care avea numele de cod ”Vandalul” – așa m-au denumit autoritățile între 1986 și 1989, timp în care am fost îndeaproape și atent monitorizat de securitate. Unii dintre filatorii mei sunt încă activi și în momentul în care scriu acest text (iulie 2016)… poate unii dintre ei sunt infiltrați chiar în show business. Nu m-ar mira, ținînd cont de blocajele inexplicabile de care încă mă mai lovesc… pare-se că nu se va termina niciodată corvoada aceasta jenantă și nedemnă…
1. Numărul amplificatoarelor și a chitărilor tale nu te îndreptățește să te recunosc neapărat colegul meu de breaslă. Pentru asta trebuie să sclipești mai mult ca mine…
2. Eu m-am născut deja ’făcut’ pentru ceea ce am devenit…
3. Contestatarii mei sunt depășiți și frustrați de multe aspecte… Ei văd în mine exact ceea ce ei nu vor putea deveni niciodată…
4. Om însurat nu poate cînta rock’n roll… Dar un rock’n roll player poate să facă să funcționeze orice căsnicie… inclusiv a sa proprie…
5. În America fiecare acord cîntat la chitară capătă cu totul alt sens…
6. Un minoritar nu are nevoie de majoritari să-și desăvîrșească chemarea, doar majoritarii au nevoie de minoritari să-și poată îndeplini milostia mult râvnită și autodestulatoare… It’s good to be a Gringo…
7. Actul alegerii este în același timp actul excluderii… Cînd te decizi să alegi ceva în viață te excluzi din celelalte instant…
8. Totuși nu pot trăi liber așa cum îmi doresc, pentru că mă lovesc de mentalitatea de servitute și de slugărnicie a femeilor crescute și educate din și prin frică… Dar le iubesc totuși… cu altceva nu mă pot împreuna…
9. Cînd mă vezi sau mă auzi ‘you’ll get what you see’… done deal.
10. De ce te irosești tînjind după cărțile tale din trecut
cînd ai putea să-ți scrii deja cărțile pentru viitor?
Bonus: Cei care stau prin Mall-uri se numesc molii…
Exist din convingere… Conținutul vieții mele nu este suma părerilor altora, ci mai degrabă asumarea și aplicarea convingerilor mele întocmai… Prin asta sunt eu suveran și liber… Sunt un ’self made man’, eu m-am născut deja ’făcut’ pentru ceea ce am devenit…
Detest impostura ticăloasă a multora prin pretenția de a avea vreun impact asupra cărora își expun părerile… Spațiul trebuie să rămînă larg și liber… prerogativul existenței – la urma urmei – este responsabilitatea fiecăruia dintre noi…
Așadar intenția de a influența, sau de a impune nu mai are nici un rost.
Întîlnesc frecvent persoane – mai mult sau mai puțin calificate, care încearcă să-și etaleze priceperea, sau legătura cu domeniul în care activez eu de mai bine de 35 de ani. De multe ori se trece limita de ’fan entuziast’, iar această etalare devine facilă, ridicolă și lipsită de orice respect. La urma urmei suntem datori să ne întrebăm, în ce calitate se emit judecăți de valoare, de fapt?
De cîțiva ani trăiesc și absorb cu o sete demnă și tinerească viața studențească, fiind un conștiincios și performant bursier al UNMB. Experiența profesională și de viață – nu pomenesc de reputație sau faimă, mă pune într-o poziție oarecum ingrată în raport cu colegii studenți, dar și cu unele dintre cadrele didactice de la JMU – mai mult asociate decît titulare – care de-a lungul anilor mi-au fost angajați într-o măsură sau alta, în diferitele formule de concert pe care le-am condus.
Mă încearcă o oarecare dezămagire și dezgust, văzând cît de mult se diluează demnitatea profesiei mele alese… Se încurajează mai degrabă un soi de abilitate de asociere promiscuă cu factorii dubioși de exploatare a talentului… Nu mă mir, cunoscîndu-le aspirațiile ieftine și mentalitatea servilă ai acestor cadre asociate – căci mulți dintre ei vin din mediul ‘prestației serviciilor de divertisment’, iar mai noul lor statut social îi depășește din multe puncte de vedere, mai ales uman și artistic… Numai la așa ceva nu m-aș fi așteptat într-un mediu academic cu pretenții…
Eu nu mai pot fi afectat de aceste delăsări facile – sunt de prea mult timp în tranșeele acestei meserii în prima linie. Dar sunt alarmat și întristat de ’evoluția’ colegilor mei studenți tineri și nepregătiți pentru duritatea meseriei de artist interpret sau de pedagog/compozitor/muzicolog. Ce veți face cînd veți fi mari, dragilor? În ce fel de sistem veți exista, în ce fel de infrastructură veți funcționa după terminarea școlii? Chiar credeți că lumea va cădea în genunchi în fața voastră după ce terminați examenul de licență sau de master? Doar pentru că apăreți pe scena unor așa zise cluburi, sau a unor festivaluri de gen, sau în facilele talent show-uri televizate, nu vă dau dreptul pentru a vă purta nasul pe sus… sunteți încă niște ’big nobodies’… și așa veți rămîne mult timp de acum înainte. Locurile faimei și a credibilității sunt greu de ocupat.
Totuși, să nu uităm, că există o enormă diferență dintre ’prestatorul de servicii muzicale’ și ’artistul de afiș’… cele două forme existențiale se află într-un antagonism etic, estetic, artistic, filosofic dar și moral. Dacă vrei să devii coleg cu mine și să fii luat în serios, atunci va trebui să alegi între aceste două opțiuni… A treia opțiune nu există… Este adevărat că statutul de ’artist de afiș’ este destinat doar pentru cei care – pe lîngă talent și portofoliu – posedă resurse existențiale și au capacitatea să nu se abată de la crezul lor artistic/estetic. Nu poți pretinde că faci artă dacă cînți doar pentru a-ți plăti facturile… evident că meseria de prestator de servicii muzicale este frumoasă și grea… de multe ori cei din partea asta a breslei o duc mult mai bine, pentru că au venituri dese și relativ sigure… cîntînd într-un cover band – să zicem, nu este o formă de artă… dar îți plătește facturile măcar.
Business-ul nu vă vrea!!! Poate chiar asta este motivul atmosferei tensionate din școală, poate tocmai din această cauză sunteți ’încurajați’ să vînați doar notele de trecere, uitînd complet de măreția cîntării eliberate – așa cum doar unora li s-a dat să simtă.
Codul vostru etic și de valori – dacă există, bineînțeles – este alterat și compromis… nu din vina voastră… așa ați fost învătați, din păcate… să nu fiți în stare să vă creați accesul la informațiile reale, care vă dau șansa către desăvîrșirea pe care ați visat-o cînd ați ales această cale de disociere de la mediocritatea socială…
Voi meritați mult mai mult de asta!!!
Dacă aveți talent în voi și o credință în visurile voastre atunci va trebui să vă reevaluați drastic opțiunile și posibilitățile. Trebuie să vă asumați gestionarea și aplicarea corectă a firescului din voi. În marea ei majoritate, breasla noastră și-a pierdut reverența pentru motivul principal al existenței mult visate, din păcate… La noi conținutul a ajuns pe un plan secundar… Exploatarea talentului s-a ticăloșit și s-a corupt… Iar prin asta se compromite însăși etica fundamentală a întregului țesut artistic luminat. Trăim vremuri nemaiîntîlnite în istorie – din toate punctele de vedere. Limbajul nostru specific s-a ‘democratizat’ și a devenit accesibil tuturor, fără vreun proces prealabil de inițiere selectivă… Competiția este pe față… acum se relevă capacitatea fiecăruia de a demonstra adevărata sa valoare – pe care o dă de fapt Măria Sa, Publicul! Nu-i așa?
Mult succes în carieră…
Singular AG 