Recunoașteți interpretul…

Te-ai întrebat vreodată oare cum e mai bine: să fii dur, să fii încruntat, să fii deștept și șmecher sau e mai bine să fii fraier și delăsat, moale și servil… Sau crezi că e mai bine și e mai util să fii cu ochii-n patru în permanența, că nu se știe de unde te paște pericolul, că e mai bine să fii paranoic, suspicios și neîncrezător, că ai impresia că te păcălesc cu toții că doar și tu faci la fel, nu? Sau crezi că e mai bine să te pricepi la toate, să ai păreri și soluții în … Continue reading Recunoașteți interpretul…

Tocănița pasiunii trecătoare

Curios și trist… cît de impersonală și goală poate să fie banala întrebare – Ce mai faci? Probabil te-ai gîndit la asta și de unul singur, așa-i? Din păcate ai făcut din asta un șablon lipsit de orice element omenesc, l-ai făcut sterp și demonetizat. Este doar o simplă salvare a momentului cînd de fapt ar trebui să arăți un real interes pentru interlocutorul tău  în conformitate cu mult trîmbițatele învățături evlavioase cu care te mîndrești în stînga și-n dreapta… nu? Chiar nu te înteresează cum și ce mai face…? Nu mai știi cum să te comporți, cum să-i întîmpini … Continue reading Tocănița pasiunii trecătoare

Blestemul Furnicilor

Îngrămădeala la cozi în secolul 21 nu mai are nici un rost într-o țară care-și latră în stînga și în dreapta, cu o demagogie exemplară, apartenența la civilizația vestică. Crunt primitivism, mă rog… dar asta oricum e o altă poveste.  Disciplinarea civică se face azi cu alte mijloace, mult mai eficiente și pervers de subtile… Totuși indecența, mojicia și stupizenia incredibil de acută la nivelul maselor elimină orice teorie și efort de modernizare a așa zisului aparat de disciplinare socială, fără de care nu poate exista mult râvnita bunăstare. Nu știu dacă ai comparat vreodată socialul uman cu cel al furnicilor… … Continue reading Blestemul Furnicilor

Beneficiul îndoielii

Existența fără verb este ca o reflectare fără subiect. Unii spun că tocmai asta ar fi  scopul suprem al evoluției. Nemișcare deplină, echilibru perfect… contopire necondiționată cu materia. Cel care reușește această perfomanță trăiește, sau mai bine zis călătorește într-o matrice deasupra timpului.  Existența cu verb și subiect însă, pe cît de banală pare să fie, totuși este un lucru periculos. Îți dă iluzia participării și face să te comporți de parcă ai avea cine știe ce drepturi și să crezi că totul ți se cuvine. Fiecare faptă are o adîncire spirituală, o latură misterioasă care nu transcede prin intelectul … Continue reading Beneficiul îndoielii

Ignoranța Capului dat Locului în zadar

Mă izbesc de lucruri la care nu mă gîndeam pînă acum… Parcă totul îmi iese pe dos, parcă toate se complică şi se încurcă. Eram – şi sunt în continuare extrem de atent la faptele şi spusele mele, dar realizez că totuşi îmi scapă ceva… Existenţa mea se duce într-o direcţie incertă oare? – poate ar fi mai bine dacă aş prefera împotmolirea ei o vreme undeva într-un loc liniştit, sigur şi cunoscut. Dar nu… sunt căpos şi perseverent. Mă duc necontenit pe drumul meu ales şi bătătorit de atîţia ani – instinctul nu m-a înşelat pînă acum… Îmi spun … Continue reading Ignoranța Capului dat Locului în zadar

FM… Mirosul Dezrădăcinării Urbanizate

Sărbătoarea este a diversităţii. Nu? Numai prin asta putem supravieţui timpurile acestea bizare. Lucrurile se reevaluează în mod constant în jurul nostru. Miresmele, simţurile, culturile se joacă într-un dans continuu al creativităţii şi al uniunii umane. Exact cum se amestecă sîngele raselor dând naştere unor frumuseţi nemaiîntîlnite. Pedigree-ul trebuie deja regîndit… Prin alte părți într-o sărbătoare permanentă numită existenţă poţi respira în voie. Nu te jenează decenţa generală şi nu te izbeşti de aroganţa violentă a parvenitismului. Nu eşti nevoit să-ţi ascunzi firescul liber sau cel libertin. ‘Existența’ se numeşte sărbătoarea la care sunt prezent acum… la mine acasă. Jazz, … Continue reading FM… Mirosul Dezrădăcinării Urbanizate