personal and private
Acest tip de reacție din partea societății generează un șir întreg de abilități sociale, fără de care nimeni nu- și mai poate duce la bun sfârșit ideile, proiectele. A apărut un limbaj de lemn, o gândire de lemn și un comportament fals și toxic. Talentul și cunoașterea nu mai sunt neapărat de ajuns pentru a se impune și reuși în vacarmul încâlcit a ipocriziei.
Societatea contemporană prin narativa și judecata ei inchizitorică mă împinge spre o metaexistență. Sunt foarte puțini în cercul meu, care înțeleg și percep lucrurile la fel ca mine. M-am obișnuit cu singularitatea și cu izolarea.
Se spune că fiecare om este direct responsabil pentru viața pe care o duce… Iar eu spun că un artist de talie nu are voie să ajungă bătaia de joc a plebei, mai degrabă trebuie să rămână în stare să-și gestioneze Golemul pe care l-a creat… discret și elegant. Știu prea bine, nu este ușor…
Eclecticul chitarist englez Derek Bailey spune sugestiv ‘… improvizația în free jazz este de fapt cîntatul fără memorie… ‘ . Estetica acestui limbaj viu, dar incomfortabil multora este foarte bine descrisă de acesta în esențiala sa lucrare Improvisation: Its Nature and Practice : ‘Lipsa preciziei în improvizație liberă deschide căile subconștientului spre noi înșine. Diversitatea este cea mai consistentă caracteristică. Nu ne obligă la nici un fel de idiom stilistic, sintaxic sau semantic. Improvizația liberă este determinată doar de personalitatea și identitatea sonic-muzicală a interpretului.’
Mă trezesc brusc în capcana propriei dialectici cu care m-a înzestrat educația domestică...
Existența umană în esență se desfășoară în dualitatea cosmologică generată de vîrtejul continuu care se creează între virtute și viciu.
Cunoașterea reprezintă acel element cognitiv al conștiinței noastre, care ne dă capacitatea definitorie de a ne asuma existența în orice moment al evoluției în general…
Binele sistemului doar atunci funcționează în parametri, cînd reușește să dezvolte, să impună și să aplice măsuri în beneficiul propriu, dar îi și protejează oarecum pe cei din care se susține.
Dar indiferent de masca și atitudinea purtată sau “dobîndită” observ în ochii lor o privire deranjată – parcă se exprimă mai liniar, fără logica familiară mie și vorbesc despre lucruri nedemne...
Mi-a luat ceva timp - recunosc - să accept starea de fapt în această privință. Nu-mi explic nici acum… o fi vorba de o delăsare boemă? Sau o duc chiar așa de bine colegii de breaslă? Poate e un dezinteres cool și blazat la mijloc, sau e posibil să fie vorba despre un retard social generalizat? Oricare ar fi motivul, pot afirma liniștit, că ieșirea din acest vacarm narativ va fi una lungă și anevoioasă. Multă maculatură se va dilua prin neputința intrinsecă a genezei falsificate pe care s-a clădit conștiința colectivă în general și dialectica mentalității breslei mele în particular.
Singular AG 