Ridicolul lucrativ

Mi-a luat ceva timp – recunosc – să accept starea de fapt în această privință. Nu-mi explic nici acum… o fi vorba de o delăsare boemă? Sau o duc chiar așa de bine colegii de breaslă? Poate e un dezinteres cool și blazat la mijloc, sau e posibil să fie vorba despre un retard social generalizat? Oricare ar fi motivul, pot afirma liniștit, că ieșirea din acest vacarm narativ va fi una lungă și anevoioasă. Multă maculatură se va dilua prin neputința intrinsecă a genezei falsificate pe care s-a clădit conștiința colectivă în general și dialectica mentalității breslei mele în particular.
Continue reading Ridicolul lucrativ

Burghezul din Camelot

… din volumul SINGULAR umilul solvabil este labilul amabil pentru stăpânul nou… probabil se linge bine asfaltul… el este capul familiei… folklorul mamii voastre de koprofagi proletcultiști iar în zare accelerează emanciparea pe călcâiul femeilor dezrădăcinate în timp, ce culeg zarzavatul dintre blocurile ghetoului… of, voi… țâțoaselor stăpînițe… cărnoase mirosuri emiteți prin feromonii procesați de școlile unde strămoșii mei burghezi au bătut ultimul cui în teracota pe care voi vă întindeți rufele la uscat multe nu v-au mai rămas de făcut… procreați-vă spiritul ondulîndu-vă poalele gemînd cu gindul la taragot… Oh, Camelot… departe ești Continue reading Burghezul din Camelot

Pămînturi Noi

Lăsați-mă să schimb ceva, primiți-mă în case, De șapte zile sunt pe drum, aduc veștile de departe. Vor veni și după voi cînd Soarele răsare, Vînătorii neamului se văd deja în zare. Pădurile deja ard în jur, cerul e însîngerat. Dezastrul e în urma lor, sub Soarele întunecat. Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți, Poveștile neamului să vi le amintiți… Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor! Lăsați în urmă casele, pămîntul și orașele. Nu priviți înapoi, cu voi vor zbura amintirile. Semnele Dragonului, ale Păunului și Lunii, Luați-le cu voi, or ține piept furtunii. Pămînturi noi vă așteaptă să … Continue reading Pămînturi Noi

ABANDON

În conformitate cu dicționarele acceptate, promovate și uzitate de comunitățile academice termenul abandon sugerează renunțare, părăsire, trădare, neîndeplinire – în general o atitudine, o acțiune sau un comportament demn de disprețul și de condamnarea societății. Așa o fi oare? Sau avem de a face cu o prejudecată strategic încurajată, ai cărei singur rol este de a atrage atenția de la uneltele eliberării spiritului uman?
Continue reading ABANDON

Epigonului meu

Te păcălește iluzia creșterii… Revino-ți firesc, Desăvîrșirea? Oh, ce flagel distractiv, vedea-te-aș prin ea… Iar pentru mine, doar pentru că exiști în paralel și ca să nu-ți aduc jignire – nu-mi rămîne decît să-mi frînez caleașca… Pasul nu ești în stare să-l ții… drept urmare oglindirea mea în ochii tăi devine doar un leac de surogat pentru care merită să-ți ridici paharul prin beția neîmplinirii eterne infectînd prin preajmă cu notele tale fără poveste… Lasă-te păcălit… măcar îți alină din durere   http://www.libris.ro/singular-lamentari-observatii-studii-poezii-si-LIB978-606-8814-32-2–p1163266.html Continue reading Epigonului meu