Singular AG

personal and private

Tag: acadeaua

Spre 2020

Anule 2019 mi-ai fost ca un far, un soi de dascăl, m-ai învățat despre mine și despre posibiliățile mele reale.

Mi-ai dat bucurii, m-ai dus pe culmi, dar ai zvîrlit și cîteva dușuri reci peste mine și mi-ai arătat cît de vulnerabil și expus pot fi. Mi-ai arătat în cine pot și în cine nu pot să am încredere… descoperiri dureroase, dar utile… Dar a fost o aventură pe cinste. Mulțumesc!

– 34 de concerte (23 în România, 11 în Ungaria)

– 14 apariții radio/tv în Ungaria

– 6 apariții radio/tv în România

– am scris un musical pentru Teatrul Spirit din Budapesta

– am realizat spectacolul The Jewish Troubadour la Teatrul Evreiesc de Stat

– albumul Reborn a făcut ocolul lumii și a poposit 35 de săptămîni în Top50 Best Blues/Rock Albums de la Roots Music Report

– albumul Reborn a generat 16 recenzii senzaționale în reviste și bloguri presitigioase de specialitate din lume

– albumul Reborn a generat venituri frumoase din vînzări, stream-uri, download și drepturi de autor prin BMI – cei pe care i-am mandatat să-mi urmărească și să gestioneze drepturile mele încă din 2001.

– albumul Reborn a generat 12,83 Ron de la UCMR-ADA, și 300 Ron de la Credidam (dovada că organismele de gestiune colectivă din România sunt incapabili, sau sunt de rea credință – oricum este ridicol și jenant)

– proiecte cu și prin care am evoluat în 2019: AG Weinberger Band, AG Weinberger 4th, Gringotronic, The Jewish Troubadour, Halper-Hendrix Experiment feat. AG Weinberger

Mulțumesc echipei mele extinse de promo/pr/management: Magda Zander (RO), Erika Eperjesi, Helga Kolti și Kristof Kalocsai (HU), Betsie Brown (USA)…

Mulțumesc minunaților mei colegi muzicieni: Virgil Popescu, Zsolt Szabo, Ciprian Leu (RO), Viktor Hárs, Csaba Pusztai, Csaba Pengő, Tamás Berdisz, Viki Voga, Péter Kovács, Laszló Halpert (HU)

Mulțumesc publicului și celor care îmi urmăresc și susțin cariera curioși și mereu generoși.

La Mulți Ani! Să ne vedem cu bine în 2020 🙂

img_1746

Decalogul lui Weinberger

1. Numărul amplificatoarelor și a chitărilor tale nu te îndreptățește să te recunosc neapărat colegul meu de breaslă. Pentru asta trebuie să sclipești mai mult ca mine…

2. Eu m-am născut deja ’făcut’ pentru ceea ce am devenit…

3. Contestatarii mei sunt depășiți și frustrați de multe aspecte… Ei văd în mine exact ceea ce ei nu vor putea deveni niciodată…

4. Om însurat nu poate cînta rock’n roll… Dar un rock’n roll player poate să facă să funcționeze orice căsnicie… inclusiv a sa proprie…

5. În America fiecare acord cîntat la chitară capătă cu totul alt sens…

6. Un minoritar nu are nevoie de majoritari să-și desăvîrșească chemarea, doar majoritarii au nevoie de minoritari să-și poată îndeplini milostia mult râvnită și autodestulatoare… It’s good to be a Gringo…

7. Actul alegerii este în același timp actul excluderii… Cînd te decizi să alegi ceva în viață te excluzi din celelalte instant…

8. Totuși nu pot trăi liber așa cum îmi doresc, pentru că mă lovesc de mentalitatea de servitute și de slugărnicie a femeilor crescute și educate din și prin frică… Dar le iubesc totuși… cu altceva nu mă pot împreuna…

9. Cînd mă vezi sau mă auzi ‘you’ll get what you see’… done deal.

10. De ce te irosești tînjind după cărțile tale din trecut
cînd ai putea să-ți scrii deja cărțile pentru viitor?

Bonus: Cei care stau prin Mall-uri se numesc molii…

IMG_0945

Exist din convingere – gînduri pentru mai tinerii mei colegi

Exist din convingere… Conținutul vieții mele nu este suma părerilor altora, ci mai degrabă asumarea și aplicarea convingerilor mele întocmai… Prin asta sunt eu suveran și liber… Sunt un ’self made man’, eu m-am născut deja ’făcut’ pentru ceea ce am devenit…

Detest impostura ticăloasă a multora prin pretenția de a avea vreun impact asupra cărora își expun părerile… Spațiul trebuie să rămînă larg și liber… prerogativul existenței – la urma urmei – este responsabilitatea fiecăruia dintre noi…
Așadar intenția de a influența, sau de a impune nu mai are nici un rost.

Întîlnesc frecvent persoane – mai mult sau mai puțin calificate, care încearcă să-și etaleze priceperea, sau legătura cu domeniul în care activez eu de mai bine de 35 de ani. De multe ori se trece limita de ’fan entuziast’, iar această etalare devine facilă, ridicolă și lipsită de orice respect. La urma urmei suntem datori să ne întrebăm, în ce calitate se emit judecăți de valoare, de fapt?

De cîțiva ani trăiesc și absorb cu o sete demnă și tinerească viața studențească, fiind un conștiincios și performant bursier al UNMB. Experiența profesională și de viață – nu pomenesc de reputație sau faimă, mă pune într-o poziție oarecum ingrată în raport cu colegii studenți, dar și cu unele dintre cadrele didactice de la JMU – mai mult asociate decît titulare – care de-a lungul anilor mi-au fost angajați într-o măsură sau alta, în diferitele formule de concert pe care le-am condus.

Mă încearcă o oarecare dezămagire și dezgust, văzând cît de mult se diluează demnitatea profesiei mele alese… Se încurajează mai degrabă un soi de abilitate de asociere promiscuă cu factorii dubioși de exploatare a talentului… Nu mă mir, cunoscîndu-le aspirațiile ieftine și mentalitatea servilă ai acestor cadre asociate – căci mulți dintre ei vin din mediul ‘prestației serviciilor de divertisment’, iar mai noul lor statut social îi depășește din multe puncte de vedere, mai ales uman și artistic… Numai la așa ceva nu m-aș fi așteptat într-un mediu academic cu pretenții…

Eu nu mai pot fi afectat de aceste delăsări facile – sunt de prea mult timp în tranșeele acestei meserii în prima linie. Dar sunt alarmat și întristat de ’evoluția’ colegilor mei studenți tineri și nepregătiți pentru duritatea meseriei de artist interpret sau de pedagog/compozitor/muzicolog. Ce veți face cînd veți fi mari, dragilor? În ce fel de sistem veți exista, în ce fel de infrastructură veți funcționa după terminarea școlii? Chiar credeți că lumea va cădea în genunchi în fața voastră după ce terminați examenul de licență sau de master? Doar pentru că apăreți pe scena unor așa zise cluburi, sau a unor festivaluri de gen, sau în facilele talent show-uri televizate, nu vă dau dreptul pentru a vă purta nasul pe sus… sunteți încă niște ’big nobodies’… și așa veți rămîne mult timp de acum înainte. Locurile faimei și a credibilității sunt greu de ocupat.

Totuși, să nu uităm, că există o enormă diferență dintre ’prestatorul de servicii muzicale’ și ’artistul de afiș’… cele două forme existențiale se află într-un antagonism etic, estetic, artistic, filosofic dar și moral. Dacă vrei să devii coleg cu mine și să fii luat în serios, atunci va trebui să alegi între aceste două opțiuni… A treia opțiune nu există… Este adevărat că statutul de ’artist de afiș’ este destinat doar pentru cei care – pe lîngă talent și portofoliu – posedă resurse existențiale și au capacitatea să nu se abată de la crezul lor artistic/estetic. Nu poți pretinde că faci artă dacă cînți doar pentru a-ți plăti facturile… evident că meseria de prestator de servicii muzicale este frumoasă și grea… de multe ori cei din partea asta a breslei o duc mult mai bine, pentru că au venituri dese și relativ sigure… cîntînd într-un cover band – să zicem, nu este o formă de artă… dar îți plătește facturile măcar.

Business-ul nu vă vrea!!! Poate chiar asta este motivul atmosferei tensionate din școală, poate tocmai din această cauză sunteți ’încurajați’ să vînați doar notele de trecere, uitînd complet de măreția cîntării eliberate – așa cum doar unora li s-a dat să simtă.

Codul vostru etic și de valori – dacă există, bineînțeles – este alterat și compromis… nu din vina voastră… așa ați fost învătați, din păcate… să nu fiți în stare să vă creați accesul la informațiile reale, care vă dau șansa către desăvîrșirea pe care ați visat-o cînd ați ales această cale de disociere de la mediocritatea socială…

Voi meritați mult mai mult de asta!!!

Dacă aveți talent în voi și o credință în visurile voastre atunci va trebui să vă reevaluați drastic opțiunile și posibilitățile. Trebuie să vă asumați gestionarea și aplicarea corectă a firescului din voi. În marea ei majoritate, breasla noastră și-a pierdut reverența pentru motivul principal al existenței mult visate, din păcate… La noi conținutul a ajuns pe un plan secundar… Exploatarea talentului s-a ticăloșit și s-a corupt… Iar prin asta se compromite însăși etica fundamentală a întregului țesut artistic luminat. Trăim vremuri nemaiîntîlnite în istorie – din toate punctele de vedere. Limbajul nostru specific s-a ‘democratizat’ și a devenit accesibil tuturor, fără vreun proces prealabil de inițiere selectivă… Competiția este pe față… acum se relevă capacitatea fiecăruia de a demonstra adevărata sa valoare – pe care o dă de fapt Măria Sa, Publicul! Nu-i așa?

Mult succes în carieră…

03 Mighty Business Album Release Adrian Coleasa

Fly Over Me

În decembrie 2015 s-au împlinit 20 de ani de la filmarea primului meu video… Ce mîndru și împlinit mă simțeam… Cîntecul Fly Over Me este un extras de pe primul meu album ‘Good Morning, Mr. Blues!’- înregistrat și finalizat în 1994, dar – după o dispută juridică și etică cu un trust profesionist de media din acea vreme – a apărut abia în 1996… Pe acest track o puteți auzi pe inegalabila Anca Parghel, cu acele armonii vizionare vocale, care se aud în cor. Se aud acolo 4 voci ale ei și 3 voci ale mele. La bas era Mugurel Vrabete, iar la percuție Florin Ionescu. Înregistrările au fost făcute în studioul Migas Real, cu Adi Ordean la pupitrul de mixaj… Probabil voi avea ocazia într-un viitor apropiat să scriu despre întîmplarea aceasta pe cît de bizară pe atît de romantică…

Această filmare a fost facută în podul Antenei 1, de o echipă tînără și plin de entuziasm, condusă de Sergiu Mihalcea. Era început de decembrie, foarte frig și umed… Rezultatul a fost cu mult ahead of times.

Din păcate am foarte rareori ocazia să cînt piesa aceasta superbă în concerte… dar poate mă gîndesc la o adaptare pentru condițiile mele de acum…

Vizionare plăcută!

 

ACADEAUA COLECTIA PRIVATA #24

A C A D E A U A

Playlist:

Love Sickness – Robert Cray

Don’t Do It – Janiva Magness

Hullabalo – Mike Stern & Eric Johnson

© BlueSylvania Foundation 2015

ACADEAUA COLECTIA PRIVATA #23

A C A D E A U A

Playlist:

T-Bone Shuffle – Albert Collins/Robert Cray/Johnny Clyde Copeland

Boxes, Bills and Pain – Anders Osborne

Circus Leaving Town – Travis Tritt

© BlueSylvania Foundation 2015

Fundația BlueSylvania Market Research

bluesylvania

Vă mulțumim anticipat pentru timpul acordat completării acestui simplu chestionar. Ne va fi de mare ajutor în eforturile noastre de a vă servi mai bine.

Fundația BlueSylvania Market Research

ACADEAUA COLECTIA PRIVATA #22

A C A D E A U A

Playlist:

Ain’t Enough Comin’ In – Otis Rush

Betting Man – Mick Sterling

Bone To Pick With You – Matthew Skoller

© BlueSylvania Foundation 2015

ACADEAUA COLECTIA PRIVATA #21

A C A D E A U A

Playlist:

Do What’s Right – Arlen Roth & Jack Pearson

Stranger On The Shore – Arlen Roth & Cindy Cashdollar

Dust My Broom – Arlen Roth & Lee Roy Parnell

© BlueSylvania Foundation 2015

Vulturul Înțelegerii

Sunt un vultur… Nu încape îndoială… Zbor înalt, fără eforturi prea mari și îmi permit să mă las pe aripile vântului să mă poarte în voia mofturilor sale nemărginite… Fiind vultur am o vizibilitate largă și ușoară peste pădurea asupra căreia planez… Duc o existență solitară și singulară. M-am obișnuit așa, nu mai am nevoie organică de o echipă sau de asociați… acest fapt mă face cu adevărat eliberat și suveran. Tocmai din această cauză am capacitatea să intru în echipe – dacă se va mai ivi vreodată ocazia – cu cei ce îmi seamănă. Doar astfel de echipe pot ajunge la performanțe mărețe… pentru că membrii lor înteleg și acceptă în mod necondiționat rigorile și disciplina care se impune în astfel de aventuri umane. Este singura șansă pentru succes și continuitate.

Sunt un ‘hardliner’… chiar radical uneori… Sunt înconjurat de prea multă prostie și răutate – inclusiv la școala în care îmi petrec mult timp în ultimii ani în calitate de student. Prin urmare altă șansă nu prea mi-a mai rămas… dacă vreau să-mi păstrez sănătatea mentală și loialitatea vis-a-vis de principiile și convingerile mele, trebuie să-mi ridic un fel de scut și să filtrez informațiile și persoanele care doresc să intre cu mine în contact.

Apele s-au despărțit de mult… poate vedea asta oricine. Este brutal de deranjant cum a pătruns amatorismul ‘prea mult democratizat’ între noi. Piața e plină de surogate și de epigoni fușerați, care încearcă din răsputeri să-și impună ‘adevărul’ lor împrumutat tocmai de la idolii lor… Culmea ironiei este că aceste specimene submediocre își găsesc corespondenții și susținătorii în rîndurile celor care – de multe ori depășiți de propria lor situație – ocupă locuri decizionale prin televiziuni, radiouri, primării și consilii, școli, teatre, etc.

Acum cîteva luni am publicat pe paginile unei apreciate reviste de cultură online, un articol despre ‘Alianța mediocrilor’
Meditam acolo despre virtutea închiderii în sine și despre existența unui ‘blestem genetic local’ prin care se filtrează și se procesează eronat informațiile lumii, care ne tot ademenesc și ne vrăjesc cu posibilitățile lor…

Atît de mult a pătruns răutatea și prostia în citoplasma existențiala din România, că deja funcționează la un nivel de discurs și de convingere în masă. Dureros și alarmant… Nucleul universal valoric s-a deplasat spre ticăloșia tabloidă. ‘ProstaRăul’ se face deja dintr-o inerție pe cît de blazată pe atît de argumentată, dar și susținută de discursul public general… astfel ‘ProstaRăul’ a devenit o autentică valoare socială și un model atractiv prin facilul lui îndobitocitor.

Orice încercare a pătrunderii firescului în spațiul public irită orgolii și pune în mișcare mecanismele de autoapărare a ticăloșiilor genetic răspândite prin filonul istoric evolutiv. Brusc apar părerile și opiniile mai mult sau mai puțin retardate, care provin dintr-un unghi extrem de îngust de a privi lucrurile. Nu ai ce face… asta este una dintre moștenirile fundamentale ai acestui grup de indivizi majoritari care populează teritoriile domestice. Cocoșei și cârcotași, pricepuți la toate și vociferatori entuziaști de opinii, nu cumva să rămâna pe din afara problemei… ca deh…

Fundația pe care o conduc încă din 1998, a lansat recent o antenționare fundamentală printr-o Scrisoare Deschisă privind discriminarea muzicienilor autohtoni pe bani publici. Această scrisoare se bazează pe observațiile, faptele și expertiza mea de 34 de ani ca muzician profesionist, din pură vocație și dedicat prin excelență acestei meserii. Vîrsta mea, experiența mea și reputația mea m-a obligat să redactez și să public scrisoarea în cauză. Cine altcineva din breasla mea credeți că ar fi făcut-o? Cine altcineva din breasla mea ar fi avut curajul și căderea legitimă și credibilă să o facă?

La o citire atentă vă puteți dea seama că Scrisoare Deschisă militează pentru absolut toți participanții la mișcarea de blues din România. Din nefericire foarte mulți au lecturat acest document prea superficial și antrenați de o anume înverșunare generată de prejudecăți puerile. Reacțiile au fost diferite… sincer, nu mă așteptam la atîta malițiozitate și împotrivire fără rațiune. Mă sperie simplitatea retardă bazată doar pe emoționalitatea percepției înguste a celor care comentau Scrisoare Deschisă.

Mă rog… asta e societatea în care trăiesc… pretenții prea mari nu mai am de mult de la cei printre care sunt nevoit să-mi duc existența. Orice dorință și invitație la un firesc al lucrurilor are toate șansele să cadă într-un derizoriu penibil și periculos. Încrederea mea in calitatea publică și în mult râvnita inteligență colectivă începe să se clatine. Altă șansă nu mai am decît să rămân un vultur demn care este condamnat să zboare înalt pentru a vedea și înțelege mecanismele pădurii de dedesubt, fără a avea însă uneltele cu care să intervină la nevoie.

Așadar vă salut din zbor, scăldându-mă în singularitatea înțelegerii detașate – singura formă de existență posibilă pentru cineva care vine din viitor și cîntă piesele trecutului pentru cei prezenți.

IMG_0889