Singular AG

personal and private

Month: June, 2018

Pămînturi Noi

Lăsați-mă să schimb ceva, primiți-mă în case,

De șapte zile sunt pe drum, aduc veștile de departe.

Vor veni și după voi cînd Soarele răsare,

Vînătorii neamului se văd deja în zare.

Pădurile deja ard în jur, cerul e însîngerat.

Dezastrul e în urma lor, sub Soarele întunecat.

Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,

Poveștile neamului să vi le amintiți…

Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!

Lăsați în urmă casele, pămîntul și orașele.

Nu priviți înapoi, cu voi vor zbura amintirile.

Semnele Dragonului, ale Păunului și Lunii,

Luați-le cu voi, or ține piept furtunii.

Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,

Poveștile neamului să vi le amintiți…

Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!

Muzica/versuri – AG Weinberger/BMI

Chitări, voce – AG Weinberger

Bas – Sebi Joó

Percuție – Gilberto Ortega

pamanturi-noi3.mp3

Zece secunde… star te faci

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști?

Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date?

Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța a devenit un hazard… parcă tot Universul expiră suflul la fel cum pieptul tău ajunge la punctul cel mai adînc în momentul în care plămînii tăi dau afară aerul… Lucrurile vor lua razna și mai mult destul de curînd… lumea se dezechilibrează vizibil și alarmant… Oare cît mai avem pînă vom sări în aer cu toții?

Sunt mai șocat acum decît eram pe 11 septembrie… am fost acolo… atunci m-am speriat și m-am îngrozit de potențialul lor… dar acum îmi este frică… o ideologie oarecare, fie ea bună sau rea,  dă putere și motivație celor ce o practică, pe cînd în lumea noastră, așa zisa civilizată tocmai se dizolvă reperele existenței cu mare poftă și plăcere…

Lumea noastră a devenit superficială, meschină, consumatoristă, cabotină, demagoagă, egoistă și neîncrezătoare… aleargă după marea DISTRACȚIE uitînd să-și îmbogățească conținutul. Lumea noastră a devenit tabloidizabilă… everybody wants to be a star!

Asta să ne fie sfîrșitul? Atunci vom fi bucuroși cînd nu vom mai avea nevoie să ne prefacem… citește Proverbe 1:22 și nu mai fi naiv…