Singular AG

personal and private

Tag: existență

Burghezul din Camelot

… din volumul SINGULAR

umilul solvabil este

labilul amabil

pentru stăpânul nou…

probabil

se linge bine asfaltul…

el este capul familiei…

folklorul mamii voastre de

koprofagi proletcultiști

iar în zare

accelerează emanciparea

pe

călcâiul femeilor

dezrădăcinate

în timp,

ce culeg zarzavatul

dintre blocurile ghetoului…

of, voi…

țâțoaselor stăpînițe…

cărnoase mirosuri

emiteți prin

feromonii procesați de

școlile unde

strămoșii mei burghezi

au bătut ultimul cui

în teracota pe care voi

vă întindeți rufele la uscat

multe nu v-au mai rămas

de făcut…

procreați-vă spiritul

ondulîndu-vă poalele

gemînd cu gindul la

taragot…

Oh, Camelot… departe ești

Pămînturi Noi

Lăsați-mă să schimb ceva, primiți-mă în case,

De șapte zile sunt pe drum, aduc veștile de departe.

Vor veni și după voi cînd Soarele răsare,

Vînătorii neamului se văd deja în zare.

Pădurile deja ard în jur, cerul e însîngerat.

Dezastrul e în urma lor, sub Soarele întunecat.

Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,

Poveștile neamului să vi le amintiți…

Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!

Lăsați în urmă casele, pămîntul și orașele.

Nu priviți înapoi, cu voi vor zbura amintirile.

Semnele Dragonului, ale Păunului și Lunii,

Luați-le cu voi, or ține piept furtunii.

Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți,

Poveștile neamului să vi le amintiți…

Vegheați-vă copii să-și ridice lumea lor!

Muzica/versuri – AG Weinberger/BMI

Chitări, voce – AG Weinberger

Bas – Sebi Joó

Percuție – Gilberto Ortega

pamanturi-noi3.mp3

Zece secunde… star te faci

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști?

Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date?

Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța a devenit un hazard… parcă tot Universul expiră suflul la fel cum pieptul tău ajunge la punctul cel mai adînc în momentul în care plămînii tăi dau afară aerul… Lucrurile vor lua razna și mai mult destul de curînd… lumea se dezechilibrează vizibil și alarmant… Oare cît mai avem pînă vom sări în aer cu toții?

Sunt mai șocat acum decît eram pe 11 septembrie… am fost acolo… atunci m-am speriat și m-am îngrozit de potențialul lor… dar acum îmi este frică… o ideologie oarecare, fie ea bună sau rea,  dă putere și motivație celor ce o practică, pe cînd în lumea noastră, așa zisa civilizată tocmai se dizolvă reperele existenței cu mare poftă și plăcere…

Lumea noastră a devenit superficială, meschină, consumatoristă, cabotină, demagoagă, egoistă și neîncrezătoare… aleargă după marea DISTRACȚIE uitînd să-și îmbogățească conținutul. Lumea noastră a devenit tabloidizabilă… everybody wants to be a star!

Asta să ne fie sfîrșitul? Atunci vom fi bucuroși cînd nu vom mai avea nevoie să ne prefacem… citește Proverbe 1:22 și nu mai fi naiv…

Exist din convingere – gînduri pentru mai tinerii mei colegi

Exist din convingere… Conținutul vieții mele nu este suma părerilor altora, ci mai degrabă asumarea și aplicarea convingerilor mele întocmai… Prin asta sunt eu suveran și liber… Sunt un ’self made man’, eu m-am născut deja ’făcut’ pentru ceea ce am devenit…

Detest impostura ticăloasă a multora prin pretenția de a avea vreun impact asupra cărora își expun părerile… Spațiul trebuie să rămînă larg și liber… prerogativul existenței – la urma urmei – este responsabilitatea fiecăruia dintre noi…
Așadar intenția de a influența, sau de a impune nu mai are nici un rost.

Întîlnesc frecvent persoane – mai mult sau mai puțin calificate, care încearcă să-și etaleze priceperea, sau legătura cu domeniul în care activez eu de mai bine de 35 de ani. De multe ori se trece limita de ’fan entuziast’, iar această etalare devine facilă, ridicolă și lipsită de orice respect. La urma urmei suntem datori să ne întrebăm, în ce calitate se emit judecăți de valoare, de fapt?

De cîțiva ani trăiesc și absorb cu o sete demnă și tinerească viața studențească, fiind un conștiincios și performant bursier al UNMB. Experiența profesională și de viață – nu pomenesc de reputație sau faimă, mă pune într-o poziție oarecum ingrată în raport cu colegii studenți, dar și cu unele dintre cadrele didactice de la JMU – mai mult asociate decît titulare – care de-a lungul anilor mi-au fost angajați într-o măsură sau alta, în diferitele formule de concert pe care le-am condus.

Mă încearcă o oarecare dezămagire și dezgust, văzând cît de mult se diluează demnitatea profesiei mele alese… Se încurajează mai degrabă un soi de abilitate de asociere promiscuă cu factorii dubioși de exploatare a talentului… Nu mă mir, cunoscîndu-le aspirațiile ieftine și mentalitatea servilă ai acestor cadre asociate – căci mulți dintre ei vin din mediul ‘prestației serviciilor de divertisment’, iar mai noul lor statut social îi depășește din multe puncte de vedere, mai ales uman și artistic… Numai la așa ceva nu m-aș fi așteptat într-un mediu academic cu pretenții…

Eu nu mai pot fi afectat de aceste delăsări facile – sunt de prea mult timp în tranșeele acestei meserii în prima linie. Dar sunt alarmat și întristat de ’evoluția’ colegilor mei studenți tineri și nepregătiți pentru duritatea meseriei de artist interpret sau de pedagog/compozitor/muzicolog. Ce veți face cînd veți fi mari, dragilor? În ce fel de sistem veți exista, în ce fel de infrastructură veți funcționa după terminarea școlii? Chiar credeți că lumea va cădea în genunchi în fața voastră după ce terminați examenul de licență sau de master? Doar pentru că apăreți pe scena unor așa zise cluburi, sau a unor festivaluri de gen, sau în facilele talent show-uri televizate, nu vă dau dreptul pentru a vă purta nasul pe sus… sunteți încă niște ’big nobodies’… și așa veți rămîne mult timp de acum înainte. Locurile faimei și a credibilității sunt greu de ocupat.

Totuși, să nu uităm, că există o enormă diferență dintre ’prestatorul de servicii muzicale’ și ’artistul de afiș’… cele două forme existențiale se află într-un antagonism etic, estetic, artistic, filosofic dar și moral. Dacă vrei să devii coleg cu mine și să fii luat în serios, atunci va trebui să alegi între aceste două opțiuni… A treia opțiune nu există… Este adevărat că statutul de ’artist de afiș’ este destinat doar pentru cei care – pe lîngă talent și portofoliu – posedă resurse existențiale și au capacitatea să nu se abată de la crezul lor artistic/estetic. Nu poți pretinde că faci artă dacă cînți doar pentru a-ți plăti facturile… evident că meseria de prestator de servicii muzicale este frumoasă și grea… de multe ori cei din partea asta a breslei o duc mult mai bine, pentru că au venituri dese și relativ sigure… cîntînd într-un cover band – să zicem, nu este o formă de artă… dar îți plătește facturile măcar.

Business-ul nu vă vrea!!! Poate chiar asta este motivul atmosferei tensionate din școală, poate tocmai din această cauză sunteți ’încurajați’ să vînați doar notele de trecere, uitînd complet de măreția cîntării eliberate – așa cum doar unora li s-a dat să simtă.

Codul vostru etic și de valori – dacă există, bineînțeles – este alterat și compromis… nu din vina voastră… așa ați fost învătați, din păcate… să nu fiți în stare să vă creați accesul la informațiile reale, care vă dau șansa către desăvîrșirea pe care ați visat-o cînd ați ales această cale de disociere de la mediocritatea socială…

Voi meritați mult mai mult de asta!!!

Dacă aveți talent în voi și o credință în visurile voastre atunci va trebui să vă reevaluați drastic opțiunile și posibilitățile. Trebuie să vă asumați gestionarea și aplicarea corectă a firescului din voi. În marea ei majoritate, breasla noastră și-a pierdut reverența pentru motivul principal al existenței mult visate, din păcate… La noi conținutul a ajuns pe un plan secundar… Exploatarea talentului s-a ticăloșit și s-a corupt… Iar prin asta se compromite însăși etica fundamentală a întregului țesut artistic luminat. Trăim vremuri nemaiîntîlnite în istorie – din toate punctele de vedere. Limbajul nostru specific s-a ‘democratizat’ și a devenit accesibil tuturor, fără vreun proces prealabil de inițiere selectivă… Competiția este pe față… acum se relevă capacitatea fiecăruia de a demonstra adevărata sa valoare – pe care o dă de fapt Măria Sa, Publicul! Nu-i așa?

Mult succes în carieră…

03 Mighty Business Album Release Adrian Coleasa

Damn Right I’ve Got The Blues

Vă mai aduceți aminte?

Bântuiția intuitivă

Fiecare dintre noi este bântuit și hărțuit de cîte un demon… indiferent de gradul de habotnicism sau de iluminare eliberatoare de care se bucură.

Ce poate să facă un om dedicat și preocupat de o disciplină pe care a îmbrățișat-o, pe care și-a asumat-o și pe care încearcă să o dezvolte dedicîndu-se întru totul? La început cei din jur îl acceptă, ba uneori chiar se mîndresc că-l cunosc… iar după un timp încep să-l conteste și să-l izoleze…
În unele cazuri însă lucrurile capătă o direcție fără sens și noimă… aparent.

Ce să facă un om care printr-o întîmplare sau asumare firească existențială ajunge să înțeleagă natura lucrurilor, funcționarea lor și prin asta are capacitatea de a prevedea și prezice situații și a decoda sufletele celorlalți? Dacă cumva îndrăznește să comunice într-un fel sau altul ce vede și ce simte, imediat devine hulit și batjocorit de către ceilalți… Cunoașterea sperie!

Ce să facă un om care trebuia să-și clădească singur sistemul de valori, abandonat și trădat fiind de mediul său imediat? Cum să nu se bucure de gustul ’adevărului propriu’ descoperit prin multiplele pericole la care a fost expus de a lungul existenței?

Ce să facă un om care nu concepe și nu se lasă învins de alianța mediocrilor care încearcă să-l înlăture și să-l compromită, doar pentru că prezența lui îi irită și deranjează?

Mai mult decît să fie consecvent cu ideile și convingerile lui și să facă cît mai cinstit posibil ceea ce știe el mai bine să facă, nu prea poate. La urma urmei suntem datori doar conștiinței proprii și Principiului Universal. În rest nu contează nici părerea și nici influența nimănui.

Da, recunosc… este dificil să-ți înțelegi și să-ți accepți limitele libertăților accesibile, pentru asta ai nevoie de o anumită disponibilitate ereditară și de un nivel de educație seculară bazată pe informații măsurabile… Este extrem de greu să devii suveranul existenței și al constiinței tale… dar nu este imposibil…

Totuși observ că foarte mulți au pretenții și așteptări fără
să-și accepte sau să-și cunoască măcar reperele. De aici se nasc o grămada de conflicte și neînțelegeri care au devenit deja un ’by default’ pentru cea mai mare parte a populației.

Totul se prăbusește și se diluează vizibil și iremediabil în jur… Trăiți timpurile noi bântuiți de trecut și condamnați la intuiție… căci de pragmatism nu vă mai poate acuza nimeni… Iar eu? Doar printre voi… exist și atîrn…

Image

Zece secunde… Stea te faci…

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existență? La sacrul și firescul drept, la inatacabilul și de la sine înțelesul drept de a fi… Așa, pur și simplu… ți-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare dreptul la existență cu privilegiul de a exista? Chiar crezi că ți se cuvine totul doar pentru exiști?

Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulțumește faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date? 

Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța a devenit un hazard… parcă tot Universul expiră suflul la fel cum pieptul tău ajunge la punctul cel mai adînc în momentul în care plămînii tăi dau afară aerul… Lucrurile vor lua razna și mai mult destul de curînd… lumea se dezechilibrează vizibil și alarmant… Oare cît mai avem pînă vom sări în aer cu toții?

Sunt mai șocat acum decît eram pe 11 septembrie… am fost acolo… atunci m-am speriat și m-am îngrozit de potențialul lor… dar acum îmi este frică… o ideologie oarecare, fie ea bună sau rea,  dă putere și motivație celor ce o practică, pe cînd în lumea noastră, așa zisa civilizată tocmai se dizolvă reperele existenței cu mare poftă și plăcere… 

Lumea noastră a devenit superficială, meschină, consumatoristă, cabotină, demagoagă, egoistă și neîncrezătoare… aleargă după marea DISTRACȚIE uitînd să-și îmbogățească conținutul. Lumea noastră a devenit tabloidizabilă… everybody wants to be a star! 

Asta să ne fie sfîrșitul? Atunci vom fi bucuroși cînd nu vom mai avea nevoie să ne prefacem… citiți Proverbe 1:22 și nu mai fiți naivi… 

 

Image

 

Firescul genetic

Imaginează-ţi doar… cum ar fi să te grăbeşti să-ţi cumperi biletele la un Grand Prix de Formula 1 de la Lehliu Gară, sau să te enervezi pentru că nu ai cum să ajungi la turneul de tenis ATP de la… Gogolenii de Sus… să zicem?

Cum ar fi să te duci la sfîrşit de săptămînă la Afumaţi la Festivalul Cărţii… sau să-ţi inviţi prietenii la turneul de golf PGA de la Tg.Jiu, ca să-l vedeţi pe Tiger sau Vijay Singh?

Cum ar fi să te simţi împlinit şi să te umpli de mîndrie cînd auzi ştirea că în nu ştiu ce ţară, lumea stă la coadă la ambasada noastră pentru viză?

Cum ar fi să-ţi duci copilul în ZooPark, unde nu te apasă tristeţea sărăciei şi simţi că animalele sunt respectate şi îngrijite la nivelul celei mai înalte conştiinţe umane… exact aşa cum vezi la Londra sau Chicago?

Să nu te mai întreb cum ar fi dacă zilnic, în relatările economice mondiale ai auzi analize de referinţă despre bursa de la noi?

Îţi dai seama cum ar fi dacă ar scrie în ziare că o marcă mondială de lux a deschis un salon la … Buhuşi… ?

Cum ar fi dacă ai putea ajunge de la Bucureşti la Oradea în doar 5 ore pe autostradă – cam cît se face din Lausanne la Paris…

Cum ar fi dacă ai vedea afişe cu AG anunţînd concertul de Blues din pub-ul „RoadRunner” de la Pogoanele? 

Cum ar fi, cum ar fi, cum ar fi? În mod cert, existenţa ar căpăta sens şi respect… nu numai pentru vizitatori… dar mai ales pentru noi.

Aceasta să fie oare veriga pierdută din identitatea noastră… mîndria autentică? Hm… dar pentru asta e nevoie de secole experiență in gestionarea asumării, este nevoie de mentalitatea învingătorului si de respectul pentru priceperea celuilalt… nu?

Firescul genetic este rezervat doar națiilor curajoase și cuceritoare… Privește în jur… Faci parte dintr-o astfel de nație?

Image