Clepsidra buclucașă

Motto: ceea ce urăsc la tine, lipsește de fapt în ei…

Deunăzi am cumpărat câteva clepsidre… aveam ideea de a le folosi pentru un joc educativ de comunicare într-un mediu cvasi oficial. Aveam iluzia că aceste mici instrumente de măsurare a timpului mă vor ajuta în transmiterea unui mesaj elegant și didactic. Rațiunea, nevoia și importanța acestui demers am prezentat-o deja într-un articol precedent. Pe semne că această inocentă și ludică încercare a declanșat o avalanșă a jalnicelor decompensări culminând cu penibilul inutilului ticălos.

Există situații în viață când ești devorat de spectaculozitatea tendențioasă a cercului tău de încredere. Aceste mici provocări pot fi chiar utile uneori, pentru că nu te lasă să te complaci în generozitatea naivității tale. Moralitatea și bunul simț sugrumate de ticăloșie ieftină și de rea credință încearcă totuși să se curețe de mâzgă, punându-și îndreptățita întrebare, dacă își mai au rostul. Eu ce să le mai răspund? 

Iar despre viespoaica proaspăt scăpată din captivitatea borcanului cu miere și excedată de propria importanță, rătăcită prin aburii misticismului afumat, devenind desuetă și redundantă cu miros de igrasie de sufragerie, care zboară încărcată cu un sac de venin mucegăit pe spinare, imaginându-se o frumoasă lebădă care își fredonează cântecul poate voi scrie altădată…

Dar până atunci poftiți la cireși!