In această fotografie recentă sunt surprins în palatul Béhague, așteptând să fiu invitat să-mi țin discursul la gala decernării premiului Benjamin Fondane. Alergau ideile și gândurile prin creierul meu despre singurătatea și vulnerabilitatea neacceptatului și al atipicului, pe care – chiar și așa, de la o distanță de aproape un secol – o simt și împărtășesc cu sclipitorul Benjamin Wechsler, devenit ulterior Fondane. Prin aceste stări duioase s-a strecurat tiptil sarcasmul meu protector și amestecându-se cu amintirea durerii m-a jucat cumva să revin în contemporan și să mă gândesc la încrengăturile amuzante generate de limbajul de lemn practicat de fauna care tânjește spre înălțimile societății… Având deja o experiență de doi ani în acest dans ușor robotic, m-a bufnit râsul… Așadar discursul meu a început cu un enunț pompos: intelectul pierde teren în fața pragmatismului… Onorata audiență și-a ridicat instant privirea din telefoane, dar și sprâncenele cu o spectaculoasă și curioasă severitate, mimându-și rolul de validator autoritar. Orgoliile din superbul Salon Auriu s-au unit într-o sinergie creativă la urma urmei, ceea ce a generat discursului meu coerență și demnitate.
Totuși micul drăcușor din mine nu m-a lăsat în pace. Vorbele mele mi-au adus aminte de dilemele proaspete din ultima perioadă… mă tot frământă, mă tot lucrează… ceva ceva nu se leagă în logica lucrurilor la care în ultimii doi ani ar fi trebuit să am mai mult acces. Dar nu am…
Hm… poate voi scrie un mic studiu despre calitatea fluxului decizional în conjugare directă cu moștenirea metehnelor optzeciste și despre recalibrarea tehnicilor de aburire privind coruptibilitatea ca discurs firesc și de la sine înțeles. Mi-ar surâde așa ceva…
Iar până atunci mai lăsați-vă păcăliți… vine din nou acea perioadă din an… poate mai prindeți niște reduceri ici colo…
Singular AG 