Pentru unul ca mine – un amator de antropologie, care, împins de nevoia de a înțelege o paradigmă istorică în derivă, privește cu ochii și sufletul larg deschiși ce se întâmplă în jur – contemporaneitatea oferă material de studiu cât pentru o viață. Mai ales psihologia și comportamentul breslei mele.
Predarea ștafetei
După 14 ani de voluntariat în domeniul promovării muzicii blues în cadrul European Blues Union și datorită obligațiilor mele curente în serviciul public, a venit momentul să predau ștafeta cuiva, care are chemarea și plăcerea să-și dedice timp și resurse pentru a continua și pentru a dezvolta acest demers. Rămân fidel convingerilor și competențelor mele și voi sta mereu alături cu suport, sfaturi și resurse celui (sau celei) care va prelua această responsabilitate onorantă.
Narativul festiv al strategiilor de control
Această analiză propune o lectură critică a acestor mecanisme invizibile, filtrate prin lentila experienței directe în calitate de artist, observator și uneori chiar victimă a acestui sistem care îmbracă aparența entuziasmului colectiv, dar funcționează adesea pe baza unor principii de manipulare și validare strategică, detaliate și teoretizate în teza mea de doctorat. Nu este un rechizitoriu, ci o încercare de desferecare a discursului festiv, de recuperare a unei perspective din interior, capabilă să interogheze realitatea fără resentiment, dar cu luciditate.
Execuția algoritmului genetic
Dacă existența este doar un cod, atunci poate că unicul act de libertate este să devenim hackerii propriului destin, iar prin asta ne dăm seama că D-zeu este victima propriului joc de putere...
Inteligența și Capcana Răului
Poate că răspunsul se află în însăși natura umană, care, din dorința de a transcende limitele proprii, devine un laborator viu al paradoxului. Binele, când este absolutizat, poate genera răul prin imposibilitatea de a accepta imperfecțiunea. De cealaltă parte, răul, atunci când este înfruntat, dezvăluie binele latent în lupta împotriva sa. Astfel, nici binele, nici răul nu există în puritatea lor teoretică; ele se contopesc într-o interdependență ironică, devenind inseparabile.
