Dacă existența este doar un cod, atunci poate că unicul act de libertate este să devenim hackerii propriului destin, iar prin asta ne dăm seama că D-zeu este victima propriului joc de putere...
Execuția algoritmului genetic
Când acidul gastric se revarsă în cavitatea craniană
Când certitudinea devine lege, etica devine tribunal. Când moralitatea se absolutizează, justiția devine execuție. Când binele nu mai e interogat, el se transformă în instrument de teroare.
Delir în Parnas – sau irelevanța eșecului
Iar când exiști sub presiunea menghinei instituționale și cei ce te-au ocrotit sub cupola protectoare nu mai sunt prin preajmă, realizezi că zidurile pe care te sprijineai sunt mai fragile decât ai crezut. Poate umbrele lor încă îți veghează pașii, dar nu mai pot opri greutatea care te apasă lent, implacabil.
Semper idem
Într-un fel, vârtejul multidimensional din această urbe milenară îmi amintește de femeile din viața mea. La început, totul e o promisiune: parfumuri dulci de flori de portocal, lumini calde care cad pe pereții vopsiți în culorile apusului, o armonie care pare eternă. Dar apoi, ca o furtună neașteptată din deșert, răutatea subtilă sau manipularea apare, lovind fără avertisment.
Inteligența și Capcana Răului
Poate că răspunsul se află în însăși natura umană, care, din dorința de a transcende limitele proprii, devine un laborator viu al paradoxului. Binele, când este absolutizat, poate genera răul prin imposibilitatea de a accepta imperfecțiunea. De cealaltă parte, răul, atunci când este înfruntat, dezvăluie binele latent în lupta împotriva sa. Astfel, nici binele, nici răul nu există în puritatea lor teoretică; ele se contopesc într-o interdependență ironică, devenind inseparabile.
Singular AG 