Iar când exiști sub presiunea menghinei instituționale și cei ce te-au ocrotit sub cupola protectoare nu mai sunt prin preajmă, realizezi că zidurile pe care te sprijineai sunt mai fragile decât ai crezut. Poate umbrele lor încă îți veghează pașii, dar nu mai pot opri greutatea care te apasă lent, implacabil.
Delir în Parnas – sau irelevanța eșecului
Singular AG 