Trubadurii au dispărut, saltimbancii s-au transformat, cabotinii s-au rafinat, dar esența a rămas. Actorul/artistul este, înainte de toate, un om care își asumă riscul de a vorbi fără garanții. Poate că adevărata întrebare nu este dacă statul trebuie să susțină cultura, ci dacă actorul/artistul mai este dispus să trăiască fără plasa de siguranță a statutului său special. Pentru că, în clipa în care devine prea sigur pe locul său, actorul/artistul încetează să mai fie un trubadur al libertății și devine un funcționar al aplauzelor.
De la trubadur la funcționarul sensibilității: metamorfoza actorului/artistului între libertate și statut
Singular AG 