Sărbătoarea este a diversităţii. Nu?
Numai prin asta putem supravieţui timpurile acestea bizare. Lucrurile se reevaluează în mod constant în jurul nostru. Miresmele, simţurile, culturile se joacă într-un dans continuu al creativităţii şi al uniunii umane. Exact cum se amestecă sîngele raselor dând naştere unor frumuseţi nemaiîntîlnite.
Pedigree-ul trebuie deja regîndit…
Prin alte părți într-o sărbătoare permanentă numită existenţă poţi respira în voie. Nu te jenează decenţa generală şi nu te izbeşti de aroganţa violentă a parvenitismului. Nu eşti nevoit să-ţi ascunzi firescul liber sau cel libertin. ‘Existența’ se numeşte sărbătoarea la care sunt prezent acum… la mine acasă.
Jazz, hip-hop, soul, raggae, rock, house, blues, samba, soca, pop, clasic… un amalgam fidel trăirilor mele actuale.
Asculți fm comercial din România? Ce auzi acolo?
Petre Ţuţea enunţa dintr-o mare inspiraţie: „Biblia nu s-a scris la Ploieşti!”
Ei bine, cînd ies după pîine, brusc mă izbește mirosul mojic al urbanizaților dezrădăcinați, care percep cu agresivitate primitivă bunăstarea altora de lîngă ei…
Îmi revin… mă grăbesc acasă și mă ascund din nou între căștile mele…
Singular AG 