Fiecare dintre noi este bântuit și hărțuit de cîte un demon… indiferent de gradul de habotnicism sau de iluminare eliberatoare de care se bucură.
Ce poate să facă un om dedicat și preocupat de o disciplină pe care a îmbrățișat-o, pe care și-a asumat-o și pe care încearcă să o dezvolte dedicîndu-se întru totul? La început cei din jur îl acceptă, ba uneori chiar se mîndresc că-l cunosc… iar după un timp încep să-l conteste și să-l izoleze…
În unele cazuri însă lucrurile capătă o direcție fără sens și noimă… aparent.
Ce să facă un om care printr-o întîmplare sau asumare firească existențială ajunge să înțeleagă natura lucrurilor, funcționarea lor și prin asta are capacitatea de a prevedea și prezice situații și a decoda sufletele celorlalți? Dacă cumva îndrăznește să comunice într-un fel sau altul ce vede și ce simte, imediat devine hulit și batjocorit de către ceilalți… Cunoașterea sperie!
Ce să facă un om care trebuia să-și clădească singur sistemul de valori, abandonat și trădat fiind de mediul său imediat? Cum să nu se bucure de gustul ’adevărului propriu’ descoperit prin multiplele pericole la care a fost expus de a lungul existenței?
Ce să facă un om care nu concepe și nu se lasă învins de alianța mediocrilor care încearcă să-l înlăture și să-l compromită, doar pentru că prezența lui îi irită și deranjează?
Mai mult decît să fie consecvent cu ideile și convingerile lui și să facă cît mai cinstit posibil ceea ce știe el mai bine să facă, nu prea poate. La urma urmei suntem datori doar conștiinței proprii și Principiului Universal. În rest nu contează nici părerea și nici influența nimănui.
Da, recunosc… este dificil să-ți înțelegi și să-ți accepți limitele libertăților accesibile, pentru asta ai nevoie de o anumită disponibilitate ereditară și de un nivel de educație seculară bazată pe informații măsurabile… Este extrem de greu să devii suveranul existenței și al constiinței tale… dar nu este imposibil…
Totuși observ că foarte mulți au pretenții și așteptări fără
să-și accepte sau să-și cunoască măcar reperele. De aici se nasc o grămada de conflicte și neînțelegeri care au devenit deja un ’by default’ pentru cea mai mare parte a populației.
Totul se prăbusește și se diluează vizibil și iremediabil în jur… Trăiți timpurile noi bântuiți de trecut și condamnați la intuiție… căci de pragmatism nu vă mai poate acuza nimeni… Iar eu? Doar printre voi… exist și atîrn…
Singular AG 
Ce frumos si ce bine ati scris, dar totusi, mai sunt si oameni care nu sunt iritati de catre cei care cunosc, ba dimpotriva ii admira si ii urmeaza in ceea ce i-ar putea ajuta, oameni care asculta cu atentie si ceea ce la prima vedere este de neinteles ca apoi sa ajunga sa impartaseasca exact aceleasi credinte si idei.
Lucurile scrise aici de catre dumneavoastra sunt de o profunzime si de o limpezime desavarsita, nu poti sa nu fii de acord, sau sa nu le intelegi, doar ca acel om care nu se lasa compromis de catre alianta mediocrilor nu doar exista si atat, el este o flacara foarte bine vizibila, care fiind privita, chiar de la mari distante, nu va lasa pe altcineva la randul lui sa se stinga sau sa se simta singur in momente de deznadejde si mai mult decat atat va aprinde si va trezi cine stie cate alte suflete. Sunteti un om si un artist extraordinar! Sanatate!