Nu ne este permis să lăsăm lacrimile neputinței noastre să umezească umerii publicului nostru. El altfel ne vrea, altceva așteaptă de la noi. Publicul nu o să-și compromită niciodată iluziile vremelnice de dragul empatiei umane. Poate chiar așa trebuie să fie… asta o fi oare esența acelui contract infam cu necuratul?
