Modelul statului cultural, născut în contextul Revoluției franceze, a avut o funcție istorică esențială. El a democratizat accesul la cultură, a transformat arta într-un bun public și a contribuit la formarea cetățeanului modern. În spațiul românesc, acest model a fost adoptat ca instrument de construcție națională, într-o societate lipsită de o piață culturală matură. Statul a devenit principalul mecena al culturii, iar instituțiile culturale au fost create pentru a produce identitate și coeziune simbolică.
De la stat cultural la ecologie culturală
Singular AG 