Înțelegi ce asculți, sau asculți doar ce înțelegi?

Există un discurs batjocoritor pe seama muzicienilor, care promovează cunoașterea și se mândresc cu diferitele grade universitare și științifice obținute în urma studiilor lor. Culmea este că această poziționare nefirească vine din partea unui număr semnificativ al breslei noastre, ba chiar de către unii, care și-au asigurat celebritatea și sunt adevărate modele pentru opiniatori. Parcă ambiția, succesul, educația și stabilitatea cuiva ar fi un păcat rușinos, care provoacă mai mult ură și dispreț, în loc să genereze admirație și inspirație încurajatoare pentru ceilalți.

Muzici aleatorii și improvizative 

Eclecticul chitarist englez Derek Bailey spune sugestiv ‘… improvizația în free jazz este de fapt cîntatul fără memorie… ‘ . Estetica acestui limbaj viu, dar incomfortabil multora este foarte bine descrisă de acesta în esențiala sa lucrare Improvisation: Its Nature and Practice : ‘Lipsa preciziei în improvizație liberă deschide căile subconștientului spre noi înșine. Diversitatea este cea mai consistentă caracteristică. Nu ne obligă la nici un fel de idiom stilistic, sintaxic sau semantic. Improvizația liberă este determinată doar de personalitatea și identitatea sonic-muzicală a interpretului.’

Despre cei 35 de ani, viniluri, limbi vorbite si GringoTronic

Cunoașterea, educația și identitatea îmi sunt compasul în labirintul acesta căptușit cu fascismul indolenței... dar prin întoarcerea în sine devin ușor propria-mi apologie suverană a epocii moderne, din care mă trag... doar asta mi-au mai rămas: compasul și apologia nostalgiei...

Sunt incurabil…

Nu mă deranjează dezbaterea, nu mă enervează diferența de opinii. Nu mă supără, dacă prin argument logic și competent se dovedește că nu am avut dreptate... ba din contră - îmi place să învăț și port admirație sinceră celor care mă conving că optica mea este/a fost - eventual - eronată.