Poate că răspunsul se află în însăși natura umană, care, din dorința de a transcende limitele proprii, devine un laborator viu al paradoxului. Binele, când este absolutizat, poate genera răul prin imposibilitatea de a accepta imperfecțiunea. De cealaltă parte, răul, atunci când este înfruntat, dezvăluie binele latent în lupta împotriva sa. Astfel, nici binele, nici răul nu există în puritatea lor teoretică; ele se contopesc într-o interdependență ironică, devenind inseparabile.
Hell In Paradise
Curios este paradoxul că într-un final cînd încep să mă accept aşa cum sunt, îmi dau seama că de fapt mă pot schimba cu uşurinţă ori de cîte ori vreau... Să fie asta libertatea însăşi?De fapt Liberatea nu este altceva decît o şansă de a fi mai bun, aşa ne spune Camus...Curajul te ajută întotdeauna. …
