Curios este paradoxul că într-un final cînd încep să mă accept aşa cum sunt, îmi dau seama că de fapt mă pot schimba cu uşurinţă ori de cîte ori vreau… Să fie asta libertatea însăşi?
De fapt Liberatea nu este altceva decît o şansă de a fi mai bun, aşa ne spune Camus…
Curajul te ajută întotdeauna. Cîteodată chiar el este acea voce înţeleaptă de la sfîrşitul zilei care îţi şopteşte în urechi „încearcă şi mîine”. Trăieşti, deci mai ai o şansă!
Este adevărat că abilităţile te fac capabil, motivaţiile îţi determină faptele iar atitudinea arată cît de bine faci ceea ce faci. Dar chiar poţi să-ţi asumi mărturiile despre compromisuri de fiecare dată?
Ştiu cît de tare dor acceptările impuse, ştiu cît de mult macină nefacerea… de fapt „hell is a life with no reason”…
Faptele bune sunt „sămînţele pomilor” din Grădina Eternă, astfel fiecare din noi îşi clădeşte propriul Paradis. Problema constă în lipsa decenţei a unora încercînd să ne impună părerea lor despre propriul paradis.
Îi ştii şi tu, îi vezi pe ecrane, îi auzi la radiouri şi ţi se face silă, dar nu prea ai ce face… eşti violat şi jignit în însăşi existenţa ta…
Nimeni nu are dreptul să facă băşcălie pe seama ta şi să demoleze valori fără să pună ceva mai bun în loc…
Apără-te şi ignoră-i!
Înainte să-ţi deschizi gura întreabă-te dacă chiar este necesar să perverteşti sacra tăcere… fii cu reverenţă şi acceptă diferenţele cu demnitate. Vei avea de câştigat…
Singular AG 
nagyszerü, sajnos már nem mindent értek, de a lényeg, a hangulata így is átjön, folytasd!