E frumos sa ai curajul sa te consideri muzician perfomer, indiferent de genul pe care il practici…
Doar tu iti poți alege cursul destinului între amatorismul artistic sau profesionalismul nemilos…
Sau poate ca unii dintre voi se multumesc doar cu iluzia momentului si cu acele citeva frinturi de trepidatie scenica care – in mijlocul aplauzelor prietenesti si a batailor laudative pe umeri in compania berilor oferite gratis, va creaza marele sentiment catarctic de super implinire artistica. Dar miine din ce va veti plăti facturile?
Nu uita ca in momentul in care te-ai urcat pe o scena (fie ea de club, de sala mare sau in aer liber) cineva deja cistiga bani pe seama ta. Iar tu ramii imbatat doar de gloria momentului si eventual primești niste bani de taxi… Dar te lauda toti – ce muzician imens si talentat esti! Bravo…
Muzica la care ma raportez a fost deturnata in ultimii ani de lacomia ticaloasa a prostului gust si de surogatii de impostori autointitulati… exact cum se întîmplă si cu tara mea…
Alta sansa nu mi-a mai ramas decit exilul din calea fluxului gunoaielor mediatice facand slalom prin bogatia ofertelor retardate.
Mai am povesti… Vrei sa le auzi?
Singular AG 
Normal, şi cred că nu-s singurul de vrea să le audă!
To be continued …
DA !!!!!!!!!
Bine ar fi ca dupa ascultare,sa le intre si la cap si sa si studieze
aceasta problema
Uimitor explicat!! Dar tot nu inteleg un lucru, multi dintre cei care asculta buzica buna as putea spune chiar majoritatea gandesc asa(cum ati explicat in articol)… atunci de ce inca se intampla ce se intampla, cu muzica proasta care e facuta doar ca cineva sa scoata bani din ea sau cu ce ati explicat cu cantatul pe scena?
Multumesc pentru interes si aport… Degeaba exista persoane cu buna credinta si cu gusturi elevate daca nu-si fac vocea auzita si accepta tot ce li se ofera… Ati incercat sa va aratati nemultumirea cumva? Ati creat un anticorp pentru acest flagel? Lucrurile nu se vor schimba de la sine… In Univers orice organsim creste si se dezvolta pina apare anticorpul ei…
Maestre, ai dreptate! Dar cred ca exista un nivel de la care oamenii dintr-un club devin public si acela se atinge daca artistul chiar transmite iar oamenii chiar receptioneaza mesajul artistului. Sunt de parere ca multi romani au prea multe clisee in minte si nu mai percep mesajul. Sunt prea mult tributari feedback-ului subiectiv in care actul artistic de pe scena trebuie sa semene cu ceva existent pentru a insemna ceva si asta afecteaza mult atmosfera.
Multumesc pentru comment, dar trebuie sa subliniez ca postarea mea se referă la furnizorul de talente ( adică muzician/artist) si nu la public. De ce oare atita confuzie in a înțelege limba maternă ?
“Doar tu iti poți alege cursul destinului între amatorismul artistic sau profesionalismul nemilos…”
Personal am trecut de perioada iluziei implinirii artistice prin anul I de facultate, intre timp m-am maturizat si am incercat sa imi cunosc locul cat am putut de obiectiv si detasat. Totusi, am observat ca atata timp cat nu cunosti o persoana-doua care sa poata pune o vorba buna, nu te baga nimeni in seama, nu prezinti interes si nu se tine cont de gradul de profesionalism si talent.
Personal prefer sa cant blues si classic rock, dar tot intalnesc raspunsuri de genul: “nu se mai cauta vechiturile astea in ziua de azi”. Nu inteleg cine hotaraste, cine stabileste ca fiind “la moda”, “cautat”, “actual” un anumit gen muzical. Ideea ca “asta cere publicul” mi se pare atat de gresita…sunt de parere ca publicul accepta ceea ce i se da. Daca i se da un singur lucru(sa spunem un singur gen muzical), atunci prin repetitie si consecventa acelui lucru, il va accepta. Daca are de ales intre 2-3 lucruri, evident ca unul ii va placea cu precadere. Dar daca acele 2-3 lucruri sunt lipsite de moralitate, mesaj, suflet, este doar o chestiune de timp pana cand constiinta publicului se va mula dupa “vibe-ul general” pentru ca intr-o anumita masura functionam toti pe baza de mimetism.
Problema este ca e din ce in ce mai greu ca odata cu trecerea timpului sa pui bazele unei formatii care sa fie stabila si cu oameni pe care sa te poti baza…intervine grija zilei de maine, si incet-incet scade acel “drive” de a face ceva pe plan muzical vazand cat de multe piedici sunt…
Cred ca trebuie lucrat foarte mult in echipa pentru a schimba ceva. Am participat la o discutie a carei idei principale era educarea publicului sa ajunga la concert la ora scrisa pe afis (vorbesc la concerte de club). In acest sens, ar trebui ca foarte multe trupe sa inceapa sa cante la ora stabilita, sa nu mai astepte “pana se mai strange lumea”. Si daca se mentine si respecta conceptul acesta, atunci inevitabil schimbarea se va produce. Dar cum sa convingi un numar indeajuns de mare de trupe sa fie de acord, cum convingi toti sunetistii din cluburi sa isi dea mai mult interesul ca totul sa mearga mai bine, cum iti convingi proprii colegi de trupa sa fie consecventi, concentrati si sa aiba nu dorinta, ci convingerea ca ne vom afirma ca trupa?…cand fiecare se loveste de atatea probleme pe plan personal si cand intra atat de multe variabile in joc..