Unde-i Brînza ?

Motto: … individul compune societatea – cel puţin, pînă cînd societatea îl descompune pe individ…

Nu sunt eu celebru datorită vreunui interes pentru politica din România, ba din contră… mă amuză din cînd în cînd – sau mai ştii? După cum ni se arată evoluția financiară a celor din politică

Nonconformismul meu înnăscut mă face să creez eu conjuncturi, dar în nici un caz să devin om de conjunctură. Vreau să-mi iau în serios rolul de ŞEF al celor care conduc aici, pentru că la urma urmei mie, POPORULUI sunt ei datori cu fapte și explicaţii, nu?

Ce idealist şi naiv sunt, vă puteţi întreba… Da, pentru aşa ceva sunt eu celebru şi sunt mîndru de asta. Nu am acel microcip de paranoie care mă indeamnă să fiu permanent cu ohii în patru… Sunt relaxat și firesc… Se pare însă că și această atitudine de a mea irită și deranjează pe unii din jur…

Eu sunt cel ce se plimbă pe ape, eu sunt cel ce vindecă bolile, eu vorbesc pe limba păsărilor, eu administrez sentimentele şi emoţiile. EU ÎMI MÂNUIESC SINGUR LIBERTATEA ! Sunt norocos că pot s-o fac. M-am născut SUVERAN și vreau să-mi păstrez acest prerogativ… Recunosc că devine din ce în ce mai greu acest deziderat în țara mea… Aici toate se întîmplă exact pe dos ca în alte țări…

De ce oare? Poate are totuși dreptate dl. Boia… Dacă aș scrie eu astfel de concluzii aș fi linșat la drumul mare…

Nu cred în graniţe, în paşapoarte, nu cred în organizările statale şi nu cred în naţionalitate. Cred în expansiunea conştiinţei, cred în puterea individului, cred în opţiune, cred în sinea mea.

Mult timp credeam că scopul existenţei umane se glorifică într-o conştiinţă avansată, dar cu cât intru mai mult în miezul lucrurilor îmi dau seama că mult mai important este să împărtăşim tot ce învăţăm, experimentăm şi astfel să ajutăm.

E în regulă, vă puteţi întreba pe bună dreptate, oare de ce scriu eu astfel de lucruri? Vroiam să vă arăt ce simplu este să ne folosim resursele proprii pentru a ne mînui singuri soarta, indiferent că sunteţi sau nu de acord cu cele scrise mai sus, nu conţinutul părerilor contează neapărat ci asumarea lor întocmai cu credinţă şi demnitate. Astfel putem elimina riscul să fim uneltele unei doctrine sau interese fără să ne dăm seama. Astfel putem rămîne NECOMPROMIŞI şi credibili. Ce ziceți?

Sau poate vă chiar place în poziția șobolanului de laborator… așa, unde-i brînza?

Nu vă mai lăsați păcăliți!