personal and private
După 14 ani de voluntariat în domeniul promovării muzicii blues în cadrul European Blues Union și datorită obligațiilor mele curente în serviciul public, a venit momentul să predau ștafeta cuiva, care are chemarea și plăcerea să-și dedice timp și resurse pentru a continua și pentru a dezvolta acest demers. Rămân fidel convingerilor și competențelor mele și voi sta mereu alături cu suport, sfaturi și resurse celui (sau celei) care va prelua această responsabilitate onorantă.
Prin aceste stări duioase s-a strecurat tiptil sarcasmul meu protector și amestecându-se cu amintirea durerii m-a jucat cumva să revin în contemporan și să mă gândesc la încrengăturile amuzante generate de limbajul de lemn practicat de fauna care tânjește spre înălțimile societății…
Există situații în viață când ești devorat de spectaculozitatea tendențioasă a cercului tău de încredere. Aceste mici provocări pot fi chiar utile uneori, pentru că nu te lasă să te complaci în generozitatea naivității tale.
Un plagiator existențial se minte singur, și întotdeauna va fi doar un sac de frustrări și nemulțumiri. Incertitudinea în acest domeniu face legea în absolut toată lumea. Diferența dintre situația autohtonă și 'țările ca afară' se reduce doar la etica și calitatea umană a celor care populează comunitatea noastră atât de expusă și vulnerabilă.
Despre Shakespeare si ramificatiile existentiale generate de acesta...
În același perioadă pe teritoriul Regatului României - unde societatea se zvîrcolea într-o stare schizoidă de identitate și unde contemporaneitatea burgheză se confrunta cu postfanariotismul moșieresc, preferințele muzicale se reflectau prin tradiția neaoșă cu funcționalitatea gustului de murătură păstrată la butoi prin beciurile conacelor. Nu vroia nimeni altceva pe atunci, decît să arate mesenilor cum îi are pe lăutari la ordinele lui și cum îi plătește în văzul tuturor ca răsplată domnească pentru bătrîneasca cîntată la ureche. Alt popor, altă muzică, altă trăire… Nici urmă de Blues sau Jazz pe aici… pe atunci…
Mi-a luat ceva timp - recunosc - să accept starea de fapt în această privință. Nu-mi explic nici acum… o fi vorba de o delăsare boemă? Sau o duc chiar așa de bine colegii de breaslă? Poate e un dezinteres cool și blazat la mijloc, sau e posibil să fie vorba despre un retard social generalizat? Oricare ar fi motivul, pot afirma liniștit, că ieșirea din acest vacarm narativ va fi una lungă și anevoioasă. Multă maculatură se va dilua prin neputința intrinsecă a genezei falsificate pe care s-a clădit conștiința colectivă în general și dialectica mentalității breslei mele în particular.
În adolescența mea timpurie aveam un vis care tot îmi apărea de cîteva ori... același... devenise obsedant deja... stătea în poziția lotusului în fața mea o indiancă - probabil cherokee, după împletirea părului și după forma alungită a feței ei luminoasă și pașnică. Doar stătea, nemișcată și zâmbea cu ochii ei imenșiși strălucitori... ceva mai frumos eu nu am văzut... mă simțeam acasă, mă simțeam acceptat și protejat...
Iar în prezent suntem îmbrăcați în cămașa de forță a unui tip de liberalism degenerat, care deja își devorează intestinele zvîrcolindu-se în propria capcană întinsă prin aroganța naivă a păcălitului globalist.
Doar suveranii au capacitatea să creeze conjuncturi și să definească ideologii prin care trec mulți și din care profită și mai mulți... Eu m-am născut suveran... Competiția este deschisă... încercați... aștept...
Singular AG 