Ultimul rămas

A fost o perioadă în viața mea cînd nu m-a interesat nimic altceva decît cariera muzicală și business-ul prin care să-mi valorific talentul… Vroiam cu toată ființa mea să dovedesc ceva ce nici eu nu prea înțelegeam pe atunci. Îmi doream să scap de o moștenire fără conținut și să mă aliniez unui standard social pe care îmi închipuiam hoinărînd străzile Oradiei… aveam 13 ani și intrasem deja în gașca de bătăuși din Parcul Rédai… Lectura ce urmează este povestea evoluției observațiilor mele despre lumea care mă-nconjoară și pe ici colo, poate suma regretelor ale căror amintiri mă mai bîntuie … Continue reading Ultimul rămas

Epigonului meu

Te păcălește iluzia creșterii… Revino-ți firesc, Desăvîrșirea? Oh, ce flagel distractiv, vedea-te-aș prin ea… Iar pentru mine, doar pentru că exiști în paralel și ca să nu-ți aduc jignire – nu-mi rămîne decît să-mi frînez caleașca… Pasul nu ești în stare să-l ții… drept urmare oglindirea mea în ochii tăi devine doar un leac de surogat pentru care merită să-ți ridici paharul prin beția neîmplinirii eterne infectînd prin preajmă cu notele tale fără poveste… Lasă-te păcălit… măcar îți alină din durere   http://www.libris.ro/singular-lamentari-observatii-studii-poezii-si-LIB978-606-8814-32-2–p1163266.html Continue reading Epigonului meu