Epigonului meu
by AG Weinberger
Te păcălește
iluzia creșterii…
Revino-ți firesc,
Desăvîrșirea?
Oh, ce flagel distractiv,
vedea-te-aș prin ea…
Iar pentru mine,
doar pentru că exiști în paralel
și ca să nu-ți aduc jignire –
nu-mi rămîne decît să-mi frînez caleașca…
Pasul nu ești în stare să-l ții…
drept urmare oglindirea mea în ochii tăi
devine doar un leac de surogat pentru care
merită să-ți ridici paharul prin beția
neîmplinirii eterne infectînd prin preajmă
cu notele tale fără poveste…
Lasă-te păcălit… măcar îți alină din durere
