Curbura destinului

Demnitatea nu are legătura cu poziția socială a cuiva, sau cu starea materială atît ascunsă cît și afișată. Curburile imprevizibile ale destinului te proiectează în situații provocatoare și nedorite uneori. Ajungi în mijlocul lor prin nepricepere, prin orgoliu, prin prostie sau prin intenția ta bine planificată.

În toții dintre noi sălășluiește un mic diavol, pe numele său EGO… Pînă aici este în regulă… Performanța, excelența și succesul nu pot fi atinse fără ego…

Totuși inteleptii binevoitori – și aici mă refer in primul rînd la magii din vremurile de mult apuse, ne îndeamnă la cunoaștere… la GNOSIS…

‘Înțelepții’ pe un buget gras și contemporani cu noi totuși – sau cel puțin unii dintre ei, ajutați fiind de algoritmul stăpîn să ajungă în poziții de trend setter-i și “formatori de opinie” ne propun o acceptare necondiționată a tot ce ne spun cei din algoritm… Vai, dulce mai e fructul capcanei…

Consumați, consumați, consumați! Bang!

Iată, că țara mea a devenit brusc mare și largă… unde iți permiți iluzia respirației în voie și unde morfologia votațiunii zace în continuare în sarmaua cotelilor evlavioase prin bîlciurile populate de clismaticii spălați cu berea la kilogram sub calcîiele crăpate de dansul pe ritmurile taragotului ținut țanțoș cu spatele concav îndoit în speranța unui viitor mai bun…

Dar nu te amăgi… The song remains the same…

Doar cunoașterea îți conferă demnitatea… nimic altceva… doar cunoașterea… Poți? Chiar vrei eliberarea?

Theodore Roosevelt spunea undeva: fă tot ce îți stă în putiință, cu toate mijloacele tale și oriunde te-ai afla…

Asta ar fi ceva… ce zici?