personal and private
Culturalitatea este indicatorul nivelului de cultură a unui grup de oameni, a unei comunități, al unui popor... este acel metavers care generează narativa prin care se exprimă și prin care își dă sens istoric existenței proprii. Modul în care se face acest lucru variază de la cultură la cultură, de la popor la popor.
Mi-a luat ceva timp - recunosc - să accept starea de fapt în această privință. Nu-mi explic nici acum… o fi vorba de o delăsare boemă? Sau o duc chiar așa de bine colegii de breaslă? Poate e un dezinteres cool și blazat la mijloc, sau e posibil să fie vorba despre un retard social generalizat? Oricare ar fi motivul, pot afirma liniștit, că ieșirea din acest vacarm narativ va fi una lungă și anevoioasă. Multă maculatură se va dilua prin neputința intrinsecă a genezei falsificate pe care s-a clădit conștiința colectivă în general și dialectica mentalității breslei mele în particular.
Pentru unii este cultura tradițională de care se țin cu dinții și îi desconsideră pe cei ce nu fac parte din tradiția lor. Pentru alții este un mijloc de evadare din mediul nativ, cu care nu sunt de acord și caută o cale prin care să fie percepuți diferit. Pentru unii este o cale de legitimare și confirmare prin care sunt acceptați de anumite grupări profesionale. Pentru alții este doar o oportunitate pentru a fi remarcați într-o conjunctură în - care cred ei, că le-ar fi locul.
Cunoașterea, educația și identitatea îmi sunt compasul în labirintul acesta căptușit cu fascismul indolenței... dar prin întoarcerea în sine devin ușor propria-mi apologie suverană a epocii moderne, din care mă trag... doar asta mi-au mai rămas: compasul și apologia nostalgiei...
Te păcălește iluzia creșterii… Revino-ți firesc, Desăvîrșirea? Oh, ce flagel distractiv, vedea-te-aș prin ea… Iar pentru mine, doar pentru că exiști în paralel și ca să nu-ți aduc jignire - nu-mi rămîne decît să-mi frînez caleașca… Pasul nu ești în stare să-l ții… drept urmare oglindirea mea în ochii tăi devine doar un leac de …
I. Preambul Dacă Adam, acolo în Eden, era mai puternic și stăpîn pe sine și ar fi refuzat să muște din măr, probabil experiența umană - așa cum o știm - nu ar mai fi avut nevoie de improvizație de niciun fel... Totul era liniștit, feeric și plictisitor de perfect… În practica muzicală - în …
Continue reading "Aspecte improvizatorice în muzica electronică"
Singular AG 