Motto: informația corectă ajută la judecata corectă, care duce spre decizii corecte, care la rândul lor generează faptele corecte…
Sunt un tip pașnic, curios și empatic. Nu mi-a plăcut niciodată cocoșeala, sau conflictualitatea – cu toate că în adolescență am fost parte dintr-o gașcă de năzdrăvani teribiliști în Parcul Rhédey, lîngă Grădina Zoologică din Oradea. Cred că acolo mi-am consumat nevoia de agresivitate și control. Am trăit momente intense și la limita legalității – poate uneori chiar trecând peste ea un pic, dar acesta oricum este trecutul…
Între timp am devenit un principiu cognitiv și organic, prin care încerc să-mi împlinesc misiunea reîncarnării din această existență vremelnică.
De-a lungul celor 57 de ani de până acum, am trecut prin prea multe încercări și situații de toate tipurile familiale, personale sau profesionale, care au generat apariția diverselor mele scuturi de autoapărare și mi-au întărit edificiul moral/emoțional prin care mă exprim, căutându-mi permanent sensurile.
Mă pot considera un om de succes, care și-a creat propriul avatar și condițiile de desfășurare pentru ceea ce face. Tot ce am reușit să realizez, precum toate eșecurile și regretele mele mi-au pavat un drum de care nici nu vreau și nici nu pot să mă dezic.
Și totuși… confruntări de toate tipurile mă obligă să nu-mi las garda jos. Școala vocațională modernă transformă inițierea în drepturi, iar orice presupus talent se poate dilua într-un jalnic militant al propriei neîmpliniri… Astfel apar micile ticăloșii ale celor care nu pot accepta succesul și bunăstarea altora, chibițării ieftine ale atotștiutorilor, răutățile frustrate ale geloșilor contestatari, care îmi fac existența mai condimentată. Bănuiesc că nu sunt singurul în această situație…
Mă izbesc de felurite obstacole socio-cognitive și comportamentale din jurul meu, acestea generate fiind de o narativă ideologică prea lipsită de profunzime și de conținut al omului de tip nou. Nu ar trebui să mă mai mire acest aspect, deoarece ar fi trebuit deja să fiu obișnuit cu slalomul social care m-a ajutat să devin Golemul pe care – conform principiului din legendă – eu însumi îl voi distruge.
A trecut mai mult de un an de zile de când imprevizibilul m-a propulsat într-o postură cu totul neașteptată și inedită pentru mine. M-am aruncat cu entuziasm naiv și multă energie în această nouă ipostază a existenței mele.
Într-un mod ciudat numărul ‘prietenilor’ – care vor ceva de la mine – a crescut vertiginos și deodată am devenit foarte ‘popular’ printre aceștia… dar trag nădejde că așa e când ești atât de expus, având o funcție publică cu un potențial ‘lucrativ’ pentru unele domenii…
Trăiesc într-o societate în care toxicitatea noii narative bizare a contemporaneității înflorește necontenit, bucurându-se de o dinamică eliberată de orice opreliști sau bariere moralo/istorico/antropologice. Trăiesc într-o societate în care amabilitatea, politețea și bunul simț au devenit semne ale slăbiciunii… Mă trezesc brusc în capcana propriei dialectici cu care m-a înzestrat educația domestică și devin vulnerabil și stigmatizat practicând aceste virtuți demodate. Nu mai există niciun filon, sau noimă, pare-se că nimic nu mai are sens. Dar în orice haos zace oportunitatea, nu-i așa?
După cum ne arată toate dovezile faptice și istorice renașterea – în a sa deplină splendoare – nu a trecut Carpații. Poate acesta este unul din multele motive pentru care societatea noastră se află într-o permanentă stare de bâlbâială de dimensionare istorică și într-o eternă pauză de țigară. Poate și din această cauză amabilitatea nu a avut șansa să devină conjugabilă și apreciată în discursul public generalizat.
Cu toate astea rămân însă loial convingerilor mele și stau demn în mijlocul vârtejului care încearcă din răsputeri să mă înghită. Mărturisesc că sunt de modă veche… reprezint modalitatea liberală de a păzi calea conservatoare care ne conduce către progresul omenirii.
Nu renunț la asta și nu mă voi lăsa păcălit de nimeni…
photo Andrei Roșianu
Singular AG 
Bună ziua!
Articolul dumneavoastră îmi aduce aminte de câteva interviuri și filme documentar pe care le-am văzut și auzit anii trecuți. Acestea la fel ca dumneavoastră au fost realizate de oameni normali ca dumneavoastră și ca mine care suntem cu capul pe umeri și nu am căzut pradă iluziilor și minciunilor societății toxice în care trăim.
Fragmentele despre așa-zișii prieteni care roiesc în jurul dumneavoastră ca insectele la lumină și despre lipsa simțului moral al societății prezente mi-a amintit de câteva lecții pe care le-am învățat de-a lungul anilor:
Lumea este plină de oameni falși, manipulatori, mincinoși și răi care apelează la tine numai dacă le satisfaci mofturile și interesele, și le aduci lauri. Oamenii adevărați sunt rari.
Majoritatea vor cu desăvârșire să afle date despre viața privată și portretul psihologic pentru a te manipula cu ușurință.
Discriminarea, nesimțirea, ura, minciuna, bârfa, critica, invidia, lenea, iluziile, consumerismul, vorbele goale, promisiunile false și prostia sunt la loc de cinste în societatea toxică de acum care nu are habar cine este, de unde provine și de ce execută ordinele date de păpușari.
Fraierii fac muncile grele în timp ce șmecherii primesc laude pentru realizări care nu le aparțin.
Majoritatea omenirii se complace să fie săracă, torturată și într-o prostie continuă, semne că suferă de Sindromul Stockholm.
Cele șapte virtuți, inteligența, creativitatea, sinceritatea, să gândești lucrurile și să-ți exprimi opiniile, să trăiești în armonie cu natura, să fii curios, studios și să promovezi cultura, arta și istoria adevărată, să fii tu însuți, să ai țeluri în viață și să trăiești viața cum dorești sunt considerate amenințări de această societate toxică etc.
Vă mulțumesc pentru articol!
Mă bucur să văd și alți oameni care văd clar realitatea lumii în care trăim.