personal and private
După 14 ani de voluntariat în domeniul promovării muzicii blues în cadrul European Blues Union și datorită obligațiilor mele curente în serviciul public, a venit momentul să predau ștafeta cuiva, care are chemarea și plăcerea să-și dedice timp și resurse pentru a continua și pentru a dezvolta acest demers. Rămân fidel convingerilor și competențelor mele și voi sta mereu alături cu suport, sfaturi și resurse celui (sau celei) care va prelua această responsabilitate onorantă.
Și astfel, istoria nu se mai scrie. Se înghite doar, ca o ultimă înghițitură amară într-o osterie fără ferestre. Iar participanții, plescăind zaftul, își ung bărbile cu iluzia că sunt parte din ceva măreț. Ei vorbesc tare, gesticulează teatral, se bat pe spate cu convingerea că tocmai asistă la un moment crucial al istoriei, când, de fapt, nu fac decât să înghită trecutul digerat de alții și să îl regurgiteze ca pe un adevăr absolut.
Există un discurs batjocoritor pe seama muzicienilor, care promovează cunoașterea și se mândresc cu diferitele grade universitare și științifice obținute în urma studiilor lor. Culmea este că această poziționare nefirească vine din partea unui număr semnificativ al breslei noastre, ba chiar de către unii, care și-au asigurat celebritatea și sunt adevărate modele pentru opiniatori. Parcă ambiția, succesul, educația și stabilitatea cuiva ar fi un păcat rușinos, care provoacă mai mult ură și dispreț, în loc să genereze admirație și inspirație încurajatoare pentru ceilalți.
Acum mai bine de 45 de ani - cînd începeam să-mi deschid conștința spre lume și am plonjat în imensitatea cunoașterii am crezut că muzica îi unește pe oameni.
Eclecticul chitarist englez Derek Bailey spune sugestiv ‘… improvizația în free jazz este de fapt cîntatul fără memorie… ‘ . Estetica acestui limbaj viu, dar incomfortabil multora este foarte bine descrisă de acesta în esențiala sa lucrare Improvisation: Its Nature and Practice : ‘Lipsa preciziei în improvizație liberă deschide căile subconștientului spre noi înșine. Diversitatea este cea mai consistentă caracteristică. Nu ne obligă la nici un fel de idiom stilistic, sintaxic sau semantic. Improvizația liberă este determinată doar de personalitatea și identitatea sonic-muzicală a interpretului.’
Ce s-a întâmplat oare cu idealul rock’n roll atât de solid și imuabil apărut în epoca modernă pe care generații întregi și-au bazat principiile existențiale? Mai țineți minte?
În același perioadă pe teritoriul Regatului României - unde societatea se zvîrcolea într-o stare schizoidă de identitate și unde contemporaneitatea burgheză se confrunta cu postfanariotismul moșieresc, preferințele muzicale se reflectau prin tradiția neaoșă cu funcționalitatea gustului de murătură păstrată la butoi prin beciurile conacelor. Nu vroia nimeni altceva pe atunci, decît să arate mesenilor cum îi are pe lăutari la ordinele lui și cum îi plătește în văzul tuturor ca răsplată domnească pentru bătrîneasca cîntată la ureche. Alt popor, altă muzică, altă trăire… Nici urmă de Blues sau Jazz pe aici… pe atunci…
Mi-ai dat bucurii, m-ai dus pe culmi, dar ai zvîrlit și cîteva dușuri reci peste mine și mi-ai arătat cît de vulnerabil și expus pot fi.
Lăsați-mă să schimb ceva, primiți-mă în case, De șapte zile sunt pe drum, aduc veștile de departe. Vor veni și după voi cînd Soarele răsare, Vînătorii neamului se văd deja în zare. Pădurile deja ard în jur, cerul e însîngerat. Dezastrul e în urma lor, sub Soarele întunecat. Pămînturi noi vă așteaptă să le cuceriți, …
A fost o perioadă în viața mea cînd nu m-a interesat nimic altceva decît cariera muzicală și business-ul prin care să-mi valorific talentul… Vroiam cu toată ființa mea să dovedesc ceva ce nici eu nu prea înțelegeam pe atunci. Îmi doream să scap de o moștenire fără conținut și să mă aliniez unui standard social …
Singular AG 