personal and private
Fiecare dintre noi are alte ingrediente și alte dimensiuni în săvârșirea vieții. Este firesc ca toată lumea să aibă mesaje de comunicat și de împărtășit. Este de la sine înțeles că toată lumea dorește cumva să-și expună gândurile, ideile sau agenda existențială.
Există un discurs batjocoritor pe seama muzicienilor, care promovează cunoașterea și se mândresc cu diferitele grade universitare și științifice obținute în urma studiilor lor. Culmea este că această poziționare nefirească vine din partea unui număr semnificativ al breslei noastre, ba chiar de către unii, care și-au asigurat celebritatea și sunt adevărate modele pentru opiniatori. Parcă ambiția, succesul, educația și stabilitatea cuiva ar fi un păcat rușinos, care provoacă mai mult ură și dispreț, în loc să genereze admirație și inspirație încurajatoare pentru ceilalți.
Acest tip de reacție din partea societății generează un șir întreg de abilități sociale, fără de care nimeni nu- și mai poate duce la bun sfârșit ideile, proiectele. A apărut un limbaj de lemn, o gândire de lemn și un comportament fals și toxic. Talentul și cunoașterea nu mai sunt neapărat de ajuns pentru a se impune și reuși în vacarmul încâlcit a ipocriziei.
Societatea contemporană prin narativa și judecata ei inchizitorică mă împinge spre o metaexistență. Sunt foarte puțini în cercul meu, care înțeleg și percep lucrurile la fel ca mine. M-am obișnuit cu singularitatea și cu izolarea.
Se spune că fiecare om este direct responsabil pentru viața pe care o duce… Iar eu spun că un artist de talie nu are voie să ajungă bătaia de joc a plebei, mai degrabă trebuie să rămână în stare să-și gestioneze Golemul pe care l-a creat… discret și elegant. Știu prea bine, nu este ușor…
Eclecticul chitarist englez Derek Bailey spune sugestiv ‘… improvizația în free jazz este de fapt cîntatul fără memorie… ‘ . Estetica acestui limbaj viu, dar incomfortabil multora este foarte bine descrisă de acesta în esențiala sa lucrare Improvisation: Its Nature and Practice : ‘Lipsa preciziei în improvizație liberă deschide căile subconștientului spre noi înșine. Diversitatea este cea mai consistentă caracteristică. Nu ne obligă la nici un fel de idiom stilistic, sintaxic sau semantic. Improvizația liberă este determinată doar de personalitatea și identitatea sonic-muzicală a interpretului.’
Mă trezesc brusc în capcana propriei dialectici cu care m-a înzestrat educația domestică...
Existența umană în esență se desfășoară în dualitatea cosmologică generată de vîrtejul continuu care se creează între virtute și viciu.
Cunoașterea reprezintă acel element cognitiv al conștiinței noastre, care ne dă capacitatea definitorie de a ne asuma existența în orice moment al evoluției în general…
Binele sistemului doar atunci funcționează în parametri, cînd reușește să dezvolte, să impună și să aplice măsuri în beneficiul propriu, dar îi și protejează oarecum pe cei din care se susține.
Singular AG 